lansare de carte

Îmi zic: uite un poem interesant, despre cabotinii zilelor noastre, aflați într-un sevraj permanent.
Suntem într-un secol în care, evident, istoria se repetă, în sensul că traiul zilnic poate fi acoperit de rentele viagere, de damele cu succes în afaceri și care-și dau cu rimelul pe frunte, în fața unei râgâieli cu ștaif, de moștenirile fabuloase lăsate de unchiul american, ultimul clișeu fiind exploatat inclusiv de Ionesco. Deci sunt modalități prin care bietele genii gălăgioase pot duce o viață în care se pot dedica exclusiv actului creator. Pentru așa ceva au apărut ele pe lume, pentru așa ceva au văzut ele lumina zilei: să spună celorlalți că ei sunt scriitori, ca nimeni nu mai e ca ei, asta fiind o fază clasică de delirium tremens.
Ãștia nu-și mai asumă rolul de om.
Deși sunt rupți în coate, în fund, iar dacă și butoaiele cu zeamă de varză ar fi avut etichete, s-ar fi chemat că ar fi citit și altceva decât ceea ce scrie pe sticlele de vodkă.
Stea. Aș fi dat... 4 stele, dar nu cred că guralivii care se cred genii își pot permite să achite un asemenea confort.

subtilă, dar într-atâta încât dezvăluie un adevăr dur. doar în câteva cuvinte.
câte egaluri ai putut pune tu la această "lansare de carte"!

uite, ceva ingenios! ceva care trebuie auzit! simțit! eventual durut!

Despre text(din punctul meu de vedere): nu e unul care sa spuna sau care sa duca mari inovatii in tehnica literara sau in mesaj. Dar pe mine-repet,pe mine, ma convinge prin mesajul frust, in sensul ca puteam sa spun si eu asta dar n-am spus-o. Presupun ca e un text scris asezat, fara pretentii(eu nu pot sa numesc poezie ceea ce ma face sa tresar. cel mult pot sa numesc un moment in care ne-am pus de acord). Dar din punctul meu de vedere, acest text e emotie. Nu poezie si nu literatura.
Despre literatura: poate ca va veni Mintuitorul sa ne spuna ca acest text are prea multe stele, ca isi asuma crucea de a nu fi comentat(desi e cel mai recomandat autor pe acest site), va inmulti piinea pestii si vizualizarile ca sa se convinga de faptul ca lipsa de feedback vine din prea mare obsesie de sine. Probabil ca imi va spune Mintuitorul ca nu am lecturi suficiente, ca ma complac, ca nu am stat la baut cu marii poeti, ca nu am facut scandal cind s-au infierat cu rosu texte de parca ar fi fost semn de la Dumnezeu.
Textul de fata, din punctul meu de vedere, e un text care se vrea un text si atit. Cu emotiile lui, cu defectele lui.