tiptil și foarte apăsat
câteodată am senzația că sunt oltean vorbesc până adorm și mai ales după alteori, mai ales la muncă, par ardelean socot, măsor, contemplu și las pe mâine actele mă trădează – moldovean
Bunăciunea
foșnește ceva la ușă, afară o fi vreo lighioană de prin vecini că în casa mea este doar nevasta uneori și câteun paiang în depresie să văd ce-o fi sau lasă ascult la radio o imitație
de când
umblu cu venele pe afară ca o cămașă scoasă din pantaloni și mi-e bine așa aflu că dacă ar avea cineva nevoie de mine mi-ar spune că am prohabul deschis la pantalonii de multă vreme
per tu
sub pavilioane răscârpite conspiră uitarea reînveți ce mai poți din aceleași erori părându-ți mereu proaspete vorbești singur oricui te-ai adresa când te iei la per tu cu zeii, cu sfinții, cu
low battery
tipa aia imaginată cosașă s-a scăpat pe ea când a ajuns la căpătâiul unui nepăcătos s-a trudit să înțeleagă de ce puia puicei să ia umbra asta de suflet de pe oasele aureolate și tot
pentru când voi orbi
fiindca doar iubirea e oarba eu nu (câtă vreme văd năluci sau realități induse de instinctele galaxiei de a ne supune nu oricărei vraiște) obsedat de orologii în care timpul să pară închis
Dincolo e un fel de Aici
poetul acest pictor orb desenează în aer lumi proaspete știe că foarte curând Pământul își va înghiți gravitația și toate viețuitoarele vor pluti ca într-un vals plictisit până la crusta
deja Dumnezeu
O lupoaică de prea multă vreme tânără România Un fel de țară ca o extensie cu silicon unde vrei tu Plină de răni și de victorii anulate la bursă Plină de goluri în propria poartă Un
Pământ fără cer
și dintr-odată cerul se absorbi pe sine ca pe un strop de ceai pământul deveni liber nicio atârnare nicio rugăciunea irosită astrele, aerul, se topiseră concentrate într-o pilulă
Proaspăt
trăiești la umbra ta cât mai e lumina singurătatea unui urlet interior care instigă lupta pentru a fi nu știi ce ești, nici ce nu cheltui puținul așteptând multul care tocmai vine, odată cu
portret falsat
oglinda mă alintă c-un chip nou îmi pune aure alungite și bizare – îmi pare mai degrabă un tablou cu termen unic de utilizare! m-arată înalt, semeț, strălucitor surâs insinuat, privire
un fir de praf
cum trăiau părinții este inacceptabil de învechit generația noastră, creația lor o pretindem actualistă vrem zborul să-l învățăm din căderi inerții, erori proaspete, izbânzi iluzorii colbul
lipsește o piesă
pune două inimi să poarte jugul relației mereu una va pompa mai puțin mereu una va tot primi până ce va simți că lipsește o piesă din orice puzzle pisica citind în calendar sau frunze tăiate
semnat indescifrabil
coliba din vălătuc are geamurile spre răsărit sticla lor se scurge lent, vălurind, distorsionează priveliștea sub straturile de la bază se ascund fotograme cu o fecioară degeaba întorci geamul
Dizidență
Stă scris pe rama în care locuiește o veche fotografie de a mea ”Uite cât de frumos sufăr!” Și au trecut secole, milenii de când nimeni nu-și mai face un selfie ici-colo se mai privesc
Lumea ailaltă
Ion Dădoamne se plimba mereu pe spațiul carosabil să nu se zică despre el că face trotuarul îl claxonau mașini, biciclete, motorete îl fluierau bețivii de pe terase toate bune până acum
tu nu ai nicio idee ce înseamnă Pericol
Scurt manual de supra sau sub viețuire tu nu ai nicio idee ce înseamnă Pericol ai ceva vagi frânturi rămase din filme, din cărți ori poveștile altora absolut orice poate servi drept
sunt un ratat
niciun succes nu poate să înceapă decât cu sunt un prezumtiv ratat, dar merg înainte și faptul ăsta îmi dă oportunități chiar și să repet oricâte ratări fiindcă viața este un cec în
sufăr deci exist
îmi place al naibii să sufăr să mă doară orice de la fumat de la vinul ieftin de la spinii gardurilor sărite să nu mă prindă soții geloși îmi plac bisericile lunea unde mă pot ruga aiurea
căutări
când nu o găsești în tine liniștea ea nu există nicăieri nici în deșert sau suind piscuri nici în adâncurile apelor nici măcar în bazaltul mormintelor și dacă o găsești, mai mereu nu
libertare
ca să facem un iertacol n-am avea niciun obstacol poate și o iertotecă la colț de orice potecă la iertar prinși într-un ac culpelor venind de hac pe iertion campionate pentru inimi
Mântuire de mântuială
găsești mângâierea un gest anapoda insulta noul salut pe stradă aplauzele execuție în public îmbrățișarea perechii tale de moment ghilotină și fugi lăsând trupul vraiște iată
e-n mine mondial război
inima stă într-un scaun cu rotile cine a rupt pozele copilăriei și le-a înghițit? mă las de fumat, de fumat, de fumat aș vrea să merg în Italia (dar ești în Italia!) nu, nu, aș vrea să
să nesimțim bine
hai la dis- tracție să facem încă o extracție din foarte socială fracție și să-i cerem Morții bis! din vis în vis din colț în colț să-nlocuim la soartă bolț genunchilor șuruburi
