Poezie
Piesa lipsă
1 min lectură·
Mediu
mi-aș face perfuzii cu sărutul tău
să-l port cu mine oriunde
sunt în salonul 9 patul de la geam
mă tratez de urât
sunt zile întregi de când
pierdut cu ochii în tavan fixez liniștea în pioneze
completez puzzle-uri pe halatele albe ale asistentelor
chip după chip caut piesa lipsă
acel zâmbet sublim
nu apari
dar am flacoane întregi de amintiri
acul în venă
și timp suficient să ne plimbăm de mână
pe marile bulevarde ale lumii
adunăm suveniruri
pe care le înșirăm pe mobila veche din mansarda în care ne-am iubit prima oară
întoarcerea la realitate e crudă
sevrajul atroce
oasele dor de la frigul ce se lasă între noi
nopțile în salonul 9 sunt lungi
când viforul lovește crengi de copac în geam
iar chipul tău se topește în tavan ca o zăpadă târzie
035.143
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marcel Vișa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Marcel Vișa. “Piesa lipsă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcel-visa/poezie/14078528/piesa-lipsaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Frumos fel de spune că e târziu, imaginea cu flacoanele de amintiri, recunoașterea sevrajului, atmosfera salonului 9 mi-au plăcut foarte mult. Construcția poemei, interesantă, ritm variat, densitate.
0
Eu văd o comuniune între tine, liniște și sufletul spitalului, simți un gol, o piesă lipsă din angrenajul existenței, cauți zâmbetul sublim pe fețele asistentelor și nu vezi decât nepăsare, indolență și placiditate, în solitudine strângi flacoane întregi de amintiri a căror substanță o injectezi în venele timpului, iar când sevrajul e atroce și întoarcerea la realitate crudă, te reîntorci la iubire, căreia îi faci perfuzii cu săruturi imaginare, pentru a scăpa de spleen.
O poezie de/din spital.
O poezie de/din spital.
0
ma bucur ca ati poposit o clipa pe marginea patului si mi-ati ascultat soaptele.
0
