Poezie
plouă, crește palinca
1 min lectură·
Mediu
plouă peste prunii bunicului
ograda părăsită se năruie sub pomii împovărați de ani
zidul casei se cască printr-o crăpătură uriașă spre râpa din dreapta
tinda păstrează în lemn urmele bătrânului
la fântâna de peste drum cumpăna scârție în bătaia vântului molcom al serii
razele apusului luminează o clipă orizontul
apoi bezna se lasă ca o plapumă groasă peste cătun
dar plouă
plouă peste prunii bunicului
stau ascuns sub șopronul unde buna cocea pita rumenă în cuptorul de lut
tot aici bunicul instala cazanul de țuică în toamnele târzii ale copilăriei
iar eu poposeam până dimineața la adăpost de vântul turbat al nopții
ascultându-i poveștile cu vâlve
priveam hipnotizat jarul de sub oala de alamă și mâna bătrână ce învârtea neobosită în licoarea magică
privesc picăturile dese ce cad pe șindrila colibei
iar genele se umplu de roua amintirilor
căci plouă
plouă peste prunii bunicului
și nu mai e nimeni
nimeni în jur să învârtă manivela mașinii timpului
doar o ultimă picătură pe fundul paharului
054.822
0
AS
