untitled

Îmi place aranjarea. Cursivitatea e ca un șnur. Combinate am senzația unei corzi de cățărare pe care cobor la intrarea în peștera dor. Nu e melancolic, trist, deprimant ci doar vântul sobrietății care suflă printre vorbe. Limbajul destul de concret, verosimil. Poezie de stare adaug bildungs-poetry:))
Frumos.

Scrisul puternic, convingător, prodigios, pe lângă stilizare, elevare, profunzime și acțiune, când personajele nu sunt statice, ci se deplasează dintr-un loc în altul, antrenând palpitantul, ar trebui să înglobeze dimensiunea realului.
Dorința flămândă a firii, este astâmpărată de excese concretizate în pasiuni, vicii cu gabarit depășit, căci oamenii aleargă în van în căutarea zeilor, însă nu pot să descopere intermundiul, acolo unde se află sălașul lor.

vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pertinenta ”degustare” a versurilor Sorin Oancea și Răzvan Rachieriu. Mă simt onorat de trecerea voastră și aplecarea asupra cuvintelor...la buna citire!