Poetul de care ”nu te saturi” - poezia între real și oniric

Valeriu Dg Barbu ”NU TE SATURI” editura ”Minela” 2016 Așa cum sugerează și titlul volumului, nu m-am săturat citind versurile lui Valeriu Dg. Barbu, doream să continue...a pus el și un bonus la sfârșit, neîndeajuns, aș fi preferat să citesc mai mult. În volumul de față, poetul se răsfață în nenumărate modalități lirice, experimentează o paletă inepuizabilă de stări, imagini și situații, exprimate într-o limbă vie, mereu de altă culoare lirică. Metafora lui Valeriu este bine temperată, o metaforă de cauzalitate, niciodată trădând mesajul, întotdeauna acoperind enigmatic, subtextul ascuns în imagine. ”ne surprind aparate ascunse oriunde voi le ziceți stropi de ploaie, oglinzi vitrinele magazinelor ochii vulturilor de acolo, de sus și noi încrâncenați cu sudoarea pe frunți, căutând nălucile la ouă” din poemul ”poze” De remarcat, poezia lui Valeriu este adeseori străbătută de ghidușia umorului fin, aș spune cu rezonanță britanică, ca rafinament și sarcasm bine temperat, nuanțele ironice întărind accentele scontate de autor. ”căsătoria este o lovitură de stat abia atunci îți dai seama câte femei frumoase sunt disponibile ce microbist zăcea în tine și câte știai să faci în gospodărie mai apar și copiii care te învață de la clasa întâi totul” din poemul ”o măciucă la un car de oale” Desigur exemplele de pasaje sau poeme întregi, ironice, sarcastice, sardonice uneori, satirice de multe ori, dau o nuanță aparte versurilor lui Valeriu, o vitalitate și-o savoare specială. În tumultuoasa excursie printre meridianele poetice, Valeriu atinge și latura melancolică, romantică a poetului vrăjit de blândețea discursului liric, pasajele sale sunt pline de profunzime de introspecție psihologică și determinări filozofice. ”prin felia mea de pâine străpung avioane spre africa în paharul cu apă de pe masă un scafandru surâsul copiilor ogbanje* pe femeia mea o îmbrățișează de față cu mine brațele unui îndestulat care aruncă pâinea și apa în pungi biodegradabile îi pasă foarte tare de ecosistemul imediat și de cravata impecabilă prin felia mea de cer străpung rareori rugăciuni în rest plouă ” poemul ”plouă” poem de mare rafinament liric și străbătut deo aromă ironico-amară. Nu putea să lipsească din volumul de față nici poezia de dragoste, poezie cu care ne-a obișnuit deja autorul în nenumărate poeme anterioare. ”mulți cred că iubirea e o chestiune de cultură, de educație că atingerea sânului este un gest tandru întrebați degetele mele sângerânde mulți cred că sărutul este moale, gingaș întrebați buzele mele arse eu nu știu nicio frază să zic la vremea săruturilor voi doar simulați tabla înmulțirii voi doar vă procurați decepții proaspete eu înot în vinul sânului stâng și aș vrea să plâng lumea mă crede deja un poet și nu știe că poezia, ce poezie!... e când aștepți” poemul ”iubesc ca un prost”; Poetul nu prea ne răsfață în acest volum cu poezie de dragoste, preocupările sale sunt mult mai profane și ancorate în realitatea gri a zilei trăite, simțite prin nervii întinși. Preocuparea autorului se îndreaptă spre întrebări existențiale, spre poemul manifest, poemul revoltă. În lirica lui Valeriu Dg. Barbu adastă retorici nedisimulate, realitatea este macerată în seve putride, relevând micimea umană și-o evoluție pusă sub semnul apocaliptic al alienării. Acest titlu ”nu te saturi” conduce tocmai la întrebările fundamentale ale evoluției sau involuției spiritului. Poemele se revoltă și-și strigă neputințele. ”vindem lacrimă cu lacrimă avem linii de fabricație automatizate vindem suferințele la ce bun să le ascundem când viața este o rană? facem paradă cu bolile noastre moderne ne fălim cu monumente funerare încă goale ne plimbăm în lesă orgolioasa frică toate frustrările nostre se vând bine frumos ambalate, conservate antiseptic, congelate - nu există monedă de schimb inevitabilul troc doar năluca bucuriei ne poate aduce ghinionul pe care la rândul lui l-am putea vinde dacă nu am fi atât de precauți ce ne-ar mai rămâne când niciun motiv n-ar stoarce lacrima din noi? niciun vaiet nu ne-ar aminti că suntem încă vii? taxa pe valoarea adăugată și impozitul le plătim înainte să vindem orice și iată materia primă noului plâns, rană și marfă” poemul ”marfă” Valeriu știe că ludicul din poemele sale are accente atât onirice, dezvoltate în metaforă elaborată, dar și căderi în scrâșnetul realității împovărătoare a zilei trăite ca și când ar fi ultima. Este conștient că se identifică cu toate tarele lumii, nimic nu-i este străin, totul se filtrează prin spiritul său avid de cunoaștere, de simțire. De aceea se numește Poet și nu ”un obiect de larg consum” cum ironic definește homo ludens, omul care se joacă cu sinele. ”nimeni nu va putea trăi viața mea cu atâtea erori mai bine ca mine” spune poetul ca motto al volumului, cu o notă de sarcasm care ascunde și o bine definită luciditate a statusului destinului uman. Volumul ”NU TE SATURI” este o invitație la meditație, la sondarea întrebărilor fundamentale, dar și la o relaxare a simțurilor prin versul sprințar, jucăuș, dar cu măiestrie racordat la cuvânt. Valeriu Dg. Barbu este un poet în deplină maturitate a discursului poetic, cu o excelentă tehnică a mânuirii cuvântului și puternic ancorat în actualitate. Nu cred că Valeriu poate fi încadrat într-un curent literar tributar stilului creativ al unui grup, el candidând independent la funcția de Poet contemporan.