Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@eugen-pohontuEP
eugen pohontu
@eugen-pohontu
Poezie

un fel de curgere prin mine însumi

1 min lectură·
Mediu
un fel de curgere prin mine însumi
am închis ochii și-am simțit golurile
din noi, dintre noi, degetele ce-nchid pleoapele,
toate acele lumini estompate, umbre vinovate
și simt curgerea lor ca o mușcătură
care nu-și va găsi vadul pietruit, pregătit...
însingurându-ne de atingerea destinului
căutăm mereu lucruri iremediabil pierdute
cu speranța orbului, fără de speranță
dar mereu maculate de trecerile prin noi
sub, dedesubtul absurdului mai avem
ochi pregătiți de-a fi închiși
de simfonia degetelor prelungi
rătăcirile țâșnesc chiar din interiorul cuvintelor
cărțile se îmbolnăvesc de derizoriul din noi
ghilotina gândurilor execută destine
nu păsările poeziei mor, rădăcina lor se rupe
nu vă mai aud în spații largi
doar în golurile lasate de culorile estompate
de sunetul scrâșnit al albastrului
închis precum negrul corbului
de tină
044.605
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
126
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

eugen pohontu. “un fel de curgere prin mine însumi .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-pohontu/poezie/14039039/un-fel-de-curgere-prin-mine-insumi

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@paul-gabriel-sanduPSPaul Gabriel Sandu✓
mi-a placut textul, desi nu inteleg de ce imaginea degetelor care inchid ochii/pleoapele este repetata in a doua strofa. In genere, daca nu e o miza puternica in joc, o astfel de repetitie, chiar cu putina variatie, asa cum ai incercat tu aici, este profund redundanta. Cred insa ca daca ai mai lucra putin la poem, ai pune mai bine in valoare frumusetea lui.
Dincolo de asta, ai doua versuri dupa mine perfecte, care fac cat intreg poemul: "ghilotina gandurilor executa destine/ nu pasarile poeziei mor, radacina lor se rupe".
cele bune,
0
Distincție acordată
@nache-mamier-angelaNANache Mamier Angela✓
poem impresionist,reflexiv,emotional :
"am închis ochii și-am simțit golurile
din noi, dintre noi, degetele ce-nchid pleoapele,
toate acele lumini estompate, umbre vinovate
și simt curgerea lor ca o mușcătură
care nu-și v-a găsi vadul pietruit, pregătit...
însingurându-ne de atingerea destinului"
poetul stapâneste arta metaforei care îi servesc la vizualizarea trairilor care îl coplesesc,are fibra meditatiei ,al unui dramatism narativ si cu un timbru filozofic preponderent
o reflectie asupra artei poetice si a unui "sic transit gloria mundi" traverseaza acest poem ritmat de un foc interior evident
0
@eugen-pohontuEPeugen pohontu✓
Paul Gabriel Sandu, multumesc de trecere si aprecieri, sunt tonice dar si presupun obligatii, ceea ce-i de bine...
in legatura cu versurile oarecum repetate, desigur par redundante, dar mie mi-au folosit pentru a intari o idee care are o adancime speciala in acest text...desigur, se mai poate lucra la el, nu contest, multumiri!
0
@eugen-pohontuEPeugen pohontu✓
Doamna mea draga Angela Mamier Nache, cum mai spuneam, ma uimiti in cel mai uimitor fel, comentariul dumneavoastra imi pare mai valoros decat textul analizat, daca as putea v-as da un manunchi de stele...
In ceea ce priveste 'instelarea' chiar sunt surprins (evident placut, onorat), nimeni n-a 'indraznit' pana acum la acest gest cu toate ca sunt texte 'vizitate' de sute de ori, unele chiar elogios comentate, dar iata, o doamna a poeziei s-a aplecat asupra unui poemas de-al meu...si l-a instelat...nu pot decat sa va multumesc din suflet, sper sa nu va dezamagesc pe viitor!
0