Daniel Daian – Poeme de buzunar
Distanța dintre tine și centrul lumii are exact 1,76 editura ”Ștef” 2016 Poetul naufragiat în trupul femeii Puteam să spun, în esența, obsesia, imuabilul suflet feminin. Sau distanța între Poet
Lumea unui timp crescut din visele Pământului
Roman fantasy ”ULTIMUL TRIMIS OSERP” editura Tracus Arte, 2016 Dacă vrei să zbori ca ”omul pasăre” de pe un pisc al masivului Chomolugma, sau, dacă vrei să explorezi ținutul mirific al Gropii
Poetul de care ”nu te saturi” - poezia între real și oniric
Valeriu Dg Barbu ”NU TE SATURI” editura ”Minela” 2016 Așa cum sugerează și titlul volumului, nu m-am săturat citind versurile lui Valeriu Dg. Barbu, doream să continue...a pus el și un bonus
aeterna
mai aveam atâtea să-ți spun despre rotiri, mistere mov pădurile răscolite de ierni vântul trecând printre degete întinse a rugă despre iubiri stinse/ până și Dumnezeu obosește iubind atât de
când trec de mine însumi
mi-am lăsat liniștea în camera mută afară, e-o ploaie desfrunzită și pași fără noimă printre ziduri prelinși ca o iederă peste tencuieli sparte chemările-au rămas și ele mute periplul
romanțul vremilor noastre
s-au apropiat prea mult ploile de inima mea și mi-au inundat iubirea cărările s-au estompat, a curs prea multă vină aveam un timp, un infinit acum pe mâlul revărsat se-așează altă
despre iubiri lăsate în iarnă
mi-am prins din nou părul în coada unui nor efemer care mi-a plouat iluziile de ieri mi-a umflat Dunărea dincolo de păduri și chiar m-am bucurat de galbenul Lunii cernut printre trilurile
mi-am mulat trupul după curbura glontelui (lui Arpi Racz)
care s-a străduit să-mi arate o altă cale de-a fi nu l-am tras singur, o grămadă au fost interesați păi, n-aveți muniție la câte găuri puteți crea trupului meu care se-nfășoară mereu pe
poemă citadină cu și despre șine
mie chiar au vrut să-mi schimbe traiectoria șinelor de tramvai care aveau simultan tangență cu inima și trotuarul...nu i-am lăsat, au desenat totuși o linie de troleibuz, care trecea peste inima
cred că mai aveam nevoie
să calc pe urmele celor veniți din grădinile imaginației noastre închipuind forme și straturi fără fond, vise cum rămâneri chiar în plecările noastre târzii mai sunt atâtea speranțe neperindate
niciodată nu dorm, doar visez
apoi dintr-un întuneric cad într-unul mai adânc simțindu-i profunzimea până la atingerea ierbii cât curaj sfidător ți-ar trebui să apuci un suflet din nonexistență ca un copil nenăscut
uite o idee de roman
ne naștem bem absint, vodkă, whisky(țuică) mâncăm taco, falafel(tochitură) fumăm havane, pipă(tutun olandez) apoi... evadăm în led zep, iron maiden, coltrane new orleans, of
de cate ori mi-am zis
nu fi speriat, mi-am zis, ca iluzie frica are nuanțe mult mai răscolitoare este precum dragostea fără limite, imposibilă aproape are miros exotic, seve preparate cu ierburi picante un fel de
dorințile n-au legătură cu asumarea lor
dacă fug nu-ți mai voi fi prieten dacă rămân nu-mi vei mai fi prieten veștile îl fac pe om... să-l scutești pe cel mai bun prieten de el însuși să-ți asumi bucuria lui e-un dat
mă urăsc, sau nu
mă urăsc, sau nu am uitat ziua când am început să mă urăsc era ieri, sau mâine, sau poate n-am început încă ar fi fost o legătură între a fi si Yorick nu era! este! o legătură între suntem și a
Nihil lacrima citius arescit, zise gri
lăsând să se scuture penele ascunse privirilor praful lor risipindu-se printre frunzele trupului culorile, ele, reușind să primenească nemișcarea, griul se ambiționa să crească un verde pal,
de mântuire (lui Ati)
De mântuire (lui Ati) în casa aceea se cerne tăcerea îngerii se preling pe pereți din icoane picură oameni de ceară și candele sterpe cu flacăra smulsă iar visele, ei visele împrăștie
Lisa
Lisa Migrez spre zona de umbra a surasului tau usor, sa nu-ti perturb linia buzelor sa nu-ti ranesc curajul de-a exista. Cu ochii prelinsi pe panza, sting chipuri agonice, Mona
unui epigon
unui epigon Batranii filozofi gandesc la aletheia, Mai tinerii discipoli, descopera ...femeia.
