poemă citadină cu și despre șine

mie chiar au vrut să-mi schimbe traiectoria șinelor de tramvai care aveau simultan tangență cu inima și trotuarul...nu i-am lăsat, au desenat totuși o linie de troleibuz, care trecea peste inima mea, aici mi s-a oprit respirația, cu toate că nu trecea nici un metrou prin plămânii mei, doar calea ferată, discret, cu locomotiva cu aburi, ...trupul meu este acum traversat de șine, diverse, au un numitor comun...sunt egale între ele însele, și toate au punctul de intersecție chiar în inima mea, ...nu-i bai, fierul face bine la sănătate...am aflat că în cantități mari poate fi greu, am să mă abțin de la vodka(conține fier?), nu contează, gravităm oricum în preajma propriilor corpuri traversate de diverse ciudățenii, noi fiind grădini zoologice încapatoare...avem timp, avem fier, avem fler, deci, existăm...așa cred unii, ce funny sentiment (binecuvântare sau blestem?) schimbarea poate fi soluția, o altă traiectorie, sau nu mai contăm pe harta asta?...mi-au trimis notificare, am confiscat-o!