Poezie
Țipătul iernii sub piele
sub negru urlă de verde nimicul
1 min lectură·
Mediu
pe marginea zimțată a sorții
e iarnă
în imagini 3D
mâini orfane cotrobăie în măruntaiele femeii
smulg ochii copiilor nenăscuți
(nici o închisoare nu te păzește de libertatea canibală)
într-o lume oarbă
Argușii fac trafic de pupile
destui potentați se luptă să te îndrume spre genune
(de aruncat ne aruncăm singuri
entuziasmului masochist încă nu i s-a găsit explicația științifică)
miza e mare
un imperiu negru e premiul
cine dă mai mult
din mai puținul iubirii
opacizată stare înghite lumi bulimice
umbra
pecingine la încheieturile
conștiinței
orbitele nevinovaților sonorizează sec
(goliciune rănită)
șirag după șirag la gâtul zeilor
de conjunctură
în pupila fără ferestre deschise
lumina explodează
036.306
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “ Țipătul iernii sub piele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14078418/tipatul-iernii-sub-pieleComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCÎn mod premeditat Răzvane am folosit ”măruntaiele” și nu pântecul, pentru că cei ce ne conduc ne consideră doar carne de abator, donatori de organe chiar dinainte de naștere! Ar trebui să conștientizăm că pentru ei noi nu suntem oameni - și poate să schimbăm ceva! Să nu mai acceptăm proiecțiile altora! Și câteodată e nevoie de șocuri pentru a reliefa o realitate ce nu dispare dacă închidem ochii! Mulțumesc pentru radiografie!
0
ODîn pupila fără ferestre deschise
lumina explodează
lumina explodează
0
Eu aș fi schimbat măruntaiele femeii, care mă duce cu gândul la un măcelar tranșând carnea la abator, cu pântecul femeii, iar versul : smulg ochii copiilor nenăscuți – mi-a rezonat disonant, lugubru și funebru.