RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
“Femeile nervoase” își pierd feminitatea și senzualul, vocile lor sună disonant și dezacordat, iar “argumentele lor nu mai înseamnă nimic”, din moment ce în voci vorbesc virulențele, polemicile și calomniile.
Oamenii lipsiți de creativitatea gândurilor, “se plictisesc repede și renunță” să se impună prin “abordări subiective”.
Iubești femeile cu tot cu “nonșalanța lor”, chiar dacă sunt “un fel de termometre ale fierberii”.
Mi-a plăcut, e un poem peste medie.
Oamenii lipsiți de creativitatea gândurilor, “se plictisesc repede și renunță” să se impună prin “abordări subiective”.
Iubești femeile cu tot cu “nonșalanța lor”, chiar dacă sunt “un fel de termometre ale fierberii”.
Mi-a plăcut, e un poem peste medie.
Pe textul:
„Strategie" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context“Un defect structural, un fel de rană invizibilă”, se strecoară în ființa având apetență la erori, gafe și greșeli, și provoacă “un scurt-circuit”, care modifică “percepția” asupra sinelui și asupra realității, “ca o oglindă strâmbă”, distorsionând imaginile ; un astfel de defect s-a încuibat în suferință și “ai căutat salvarea într-o sursă de întuneric”, de unde “îți surâd angelic toți demonii”, și vrei să scapi de ei, căci au fizionomii de oameni indecenți, grobiani și avortoni.
Pe textul:
„Indecență" de Irina Lazar
0 suflu
ContextAi creat cu talent un fragment de realitate prin care se mișcă neputincioșii și schilodiții : “femeia pierdută pe care toți o lovesc”, căci pe ea scrie ca un stigmat cuvântul indezirabilitate, “orbul cu pălărie de soare”, “trup peste trup iubindu-se” într-o promiscuitate sugerată de “paiele ude”, “răniți bandajați până la nerecunoaștere”, oameni “inutili, nerași, zdreliți”, a căror suferință îți strivesc credința în efectele benefice ale binelui.
Poezia și-a atras de partea ei valoarea, căci e cel mai bun poem pe ziua de azi.
Poezia și-a atras de partea ei valoarea, căci e cel mai bun poem pe ziua de azi.
Pe textul:
„Paiele ude pe care ar fi trebuit să se moară" de Cristina Sirion
0 suflu
ContextNu știu dacă Joanna e un personaj fictiv sau real, însă ea a devenit arhetip, în jurul ei îți construiești poezia, te confesezi ei ca unei prietene dragi și ea te aprobă mutual.
Ai grijă ca “zâmbetele” să nu se piardă, căci ele răstoarnă tristețea astfel încât să cadă în abisuri, iar la suprafață se manifestă veselia, optimismul și elanurile stârnite de râsul stenic și revigorant.
Ai grijă ca “zâmbetele” să nu se piardă, căci ele răstoarnă tristețea astfel încât să cadă în abisuri, iar la suprafață se manifestă veselia, optimismul și elanurile stârnite de râsul stenic și revigorant.
Pe textul:
„Prea multe femei, Joanna " de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextOmul cu stigmatul neputinței pus pe caracterul îndoielnic, degenerează într-o “constantă lunecare spre iad”, căci “nu i s-a validat esența”, circulând în “raiul omniprezent” în Ființa unică de natură divină, în care poți avea acces dacă cunoști codul verticalității.
Poezia colecționează inflația de metafore, așa cum un cititor colecționează cărți.
Poezia colecționează inflația de metafore, așa cum un cititor colecționează cărți.
Pe textul:
„În fagure se rumenește polenul" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextAi resuscitat “cuvintele” cu “respirația” gură la gură a poeziei, acestea și-au revenit și își căutau literele dispersate și abandonate la marginea muțeniei, iar “sunetele cad ucise de tăceri”, rămân din ele niște litere disparate și reminiscențe de disonanțe, care sunt îngropate în cripta necuvintelor.
“Zilele curg ca mierea”, însă nu sunt la fel de dulci ca ea, prin zile urcă umbre amare, căutându-și asfințitul.
“Zilele curg ca mierea”, însă nu sunt la fel de dulci ca ea, prin zile urcă umbre amare, căutându-și asfințitul.
Pe textul:
„Sunetele cad ucise de tăceri" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextNu elegia toamnei ne “copleșește”, ci “doar o melancolie în care ne prăbușim”, constatăm că socialul s-a desfoliat de noi și suntem “singuri, rigizi și mâhniți”, pe unii “moartea îi străbate până la capăt” și totuși se simt vii, pe alții moartea nu îi atinge și se simt zombi.
“Când îngerii se simt vinovați”, omul a fost părăsit de “visare”, de zbor, iar sufletul hibernează.
“Când îngerii se simt vinovați”, omul a fost părăsit de “visare”, de zbor, iar sufletul hibernează.
Pe textul:
„oblique" de marin badea
0 suflu
Context“Câteodată se face o lumină” atât de intensă, încât spațiul ființial își relevă impuritatea, întunecimile și viciile, iar “iluzia , liniștea că suntem în siguranță, că lumea e perfectă și frumoasă dispare”.
“Un fel de transă”, catatonie, catalepsie, induc o siderare funestă a realității, ți se pare că “nimic nu mai mișcă cu adevărat în tine” și realul a încremenit ca o poză uriașă, și ceva sinistru și straniu “ne hipnotizează creierul”.
“Un fel de transă”, catatonie, catalepsie, induc o siderare funestă a realității, ți se pare că “nimic nu mai mișcă cu adevărat în tine” și realul a încremenit ca o poză uriașă, și ceva sinistru și straniu “ne hipnotizează creierul”.
Pe textul:
„autumn symphony" de Daniela Davidoff
0 suflu
ContextPrivești cu dispreț moartea care se hrănește cu oamenii vizitați de neființare, o alungi “unde o vedea cu ochii”, și îl invoci pe “Domnul”, “din trupul căruia se aud clopotele” divinului, iar “fiecare celulă a sa” poartă cu ea memoria și ADN-ul unui om, care, într-un acces de furie, și-a “spart toate fericirile de porțelan”.
Disprețul față de moarte scoate în evidență atracția și devotamentul față de viață.
Disprețul față de moarte scoate în evidență atracția și devotamentul față de viață.
Pe textul:
„mici clopote cireșe de iunie" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextCând ironia crește cras până atinge sarcasmul, când suntem “figuranții” tragi-comediei vieții, cabotini care ne jucăm “rolul” debusolați, indiferenți și superficial, “închidem ochii” și bandajăm vacarmul urlând disonant cu tăcere.
Ne-am săturat de toate și de toți și plătim “prețul” de a ne “lăsa la voia sorții”, căci frumusețea și sublimul ne lasă indiferenți, “nu mai admirăm nimic, nu mai căutăm pe nimeni”.
Ne-am săturat de toate și de toți și plătim “prețul” de a ne “lăsa la voia sorții”, căci frumusețea și sublimul ne lasă indiferenți, “nu mai admirăm nimic, nu mai căutăm pe nimeni”.
Pe textul:
„beau vin din paharul meu mic" de Dorina Șișu
0 suflu
Context“În loc de tine găsești” un “petic translucid” de anxietate, “mirarea terifiantă” de a se întâmpla în matricea ta ființială fără să fii tu însăți, un “mers” golit de logică “pe acoperișurile” cerului construite din materiile “defragmentate” ale poeziilor.
“În loc de tine” îți descoperi “cuvintele” însuflețite, te “muți în ele” și în locul rămas liber se chircește în “aerul rarefiat” “un intrus”.
“În loc de tine” îți descoperi “cuvintele” însuflețite, te “muți în ele” și în locul rămas liber se chircește în “aerul rarefiat” “un intrus”.
Pe textul:
„sur le fil du rasoir" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context“Locuiai înțelepciunea unui păianjen cosmic ce ține în plasă prada vieții”, ne “numărăm ordonat” ceea ce ține loc de minuni, iar “matricea” transcendentală “e cheia” deschizând ușa misterelor.
Ai cumințit tornada și ai “îmblânzit furtunile”, transpunându-le în energiile vibrând într-o poezie anexând “imperiile” lirismului.
E suficient să mă uit la un singur vers, pentru a-mi da seama că e marca ta.
Ai cumințit tornada și ai “îmblânzit furtunile”, transpunându-le în energiile vibrând într-o poezie anexând “imperiile” lirismului.
E suficient să mă uit la un singur vers, pentru a-mi da seama că e marca ta.
Pe textul:
„În piatră botez clipa ce curge în vene" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextMARIA
Sunt cu adevărat impresionat de comentariu, de vastitatea lui și de tenta lui filozofică, parcă ai participat la un maraton lingvistic și ai ieșit pe primul loc.
Adevărurile trebuie trăite, chiar dacă sunt dure, împovărătoare și copleșitoare.
Mi-am dat seama din poeziile tale maiestuoase și somptuoase că ai un filon reflexiv, care poate fi explorat și exploatat de tine.
Sunt cu adevărat impresionat de comentariu, de vastitatea lui și de tenta lui filozofică, parcă ai participat la un maraton lingvistic și ai ieșit pe primul loc.
Adevărurile trebuie trăite, chiar dacă sunt dure, împovărătoare și copleșitoare.
Mi-am dat seama din poeziile tale maiestuoase și somptuoase că ai un filon reflexiv, care poate fi explorat și exploatat de tine.
Pe textul:
„Dumnezeu, haosul, neantul și nimicul. Metoda și cerșetorii" de razvan rachieriu
0 suflu
Context''Un suflet inert'' și-a înăbușit sensibilitatea, nu mai creează stări benefice, ci doar ''stări de sfâșieri'', ''un păianjen'' își țese în el ''țesătura lui cea mai fină'', un astfel de suflet se cere resuscitat de plăcerile vieții, și odată activat, omul și-ar crește emoțiile într-o seră, departe de o realitate traumatizantă.
''Dezamăgirile vieții le-ai aruncat ca pe cheile de la poarta iadului'', fiind generate de ''lipsa'' celui care a pictat pe pânza realului un tablou erotic.
''Dezamăgirile vieții le-ai aruncat ca pe cheile de la poarta iadului'', fiind generate de ''lipsa'' celui care a pictat pe pânza realului un tablou erotic.
Pe textul:
„să-i crească nasul mincinosului" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context''Dragostea are multe note de subsol'', însă acestea nu o pot explica, ea se trăiește până la extaz pur și simplu, fără îndoieli, gelozii și interpretări, se poate pune ''între paranteze'', care o protejează ca un scut, iar dacă urmează după ea ''puncte de suspensie'', înseamnă că a decăzut în echivoc.
''Viața are multe note de subsol'', ea circulă de la ''disperare până la extaz'', de la râsul stenic subțiind ''blazarea'', ''ura'' și scepticismul, până la ''plânsul înăbușit sub cearceafuri''.
Poezia ta ar avea ''multe note de subsol'' concretizate în comentarii apreciative, dacă ar poseda profunzimea unor idei inedite.
''Viața are multe note de subsol'', ea circulă de la ''disperare până la extaz'', de la râsul stenic subțiind ''blazarea'', ''ura'' și scepticismul, până la ''plânsul înăbușit sub cearceafuri''.
Poezia ta ar avea ''multe note de subsol'' concretizate în comentarii apreciative, dacă ar poseda profunzimea unor idei inedite.
Pe textul:
„câte ceva despre notele de subsol" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextPoeții sunt priviți ca ''oameni-păsări'', alchimia poeziilor îi fac să-și sublimeze realitatea și viața și îi creează ''din ce în ce mai ușori'', și-au însușit la modul teoretic dimensiunea zborului, însă nu au ajuns încă să o aplice în practică, și-au creat din poeme un tărâm virtual numai al lor, în care ''se înalță cu fiecare fum'', dar cu cât urcă mai mult, cu atât căderea e mai vertiginoasă și mai bulversantă.
O poezie de mijloc, acolo unde densitatea e cea mai mare.
O poezie de mijloc, acolo unde densitatea e cea mai mare.
Pe textul:
„mă cuibăresc în brațele tale ca într-o scoică" de catalina marincas
0 suflu
ContextCeașca cu ''cafea'' activează imaginația dezinvoltă și poezia capătă consistența unui roman de aventuri, însă folosești cuvântul ''pervers'' ( ''cearșaf pervers'', ''frunze perverse''), căci el are conotații lubrice, lascive, depravate, parcă Fata Morgana a traversat poemul, fiindcă imaginația poetică se transformă într-un miraj : ''am făcut dragoste în mijlocul unui deșert''.
Atmosfera lirică are și o tentă stranie, din moment ce ''îndrăgostiții își întind agonic limbile spre un ultim sărut''.
Atmosfera lirică are și o tentă stranie, din moment ce ''îndrăgostiții își întind agonic limbile spre un ultim sărut''.
Pe textul:
„cafeaua de dimineață" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
ContextEntitatea care colonizează trupul și care poartă numele tău, însușit de sine, iese din tine și corpul golit ''se moleșește și cade ca o rufă'', iar atunci umbra uzurpă simțurile, care se ''reproduce în oglinzile vieții''.
''Te îndepărtezi'' de tine însuți și simți cum ''altcineva probează trupul tău unic'', poate fi un ''actor deghizat cu sinele'' tău, încercând să ''joace'' cu tine rolurile impuse de o viață tragi-comică.
''Te îndepărtezi'' de tine însuți și simți cum ''altcineva probează trupul tău unic'', poate fi un ''actor deghizat cu sinele'' tău, încercând să ''joace'' cu tine rolurile impuse de o viață tragi-comică.
Pe textul:
„portret în schimbare " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context“Dragostea ta lasă o urmă cleioasă, albă, transparentă”, “se putea confunda oricând cu aripa lui Dumnezeu”, o dragoste încercând să scape de tenebre, abisuri și întunecimi, din moment ce scrii : “dragostea mea era umbra ta, se înfipsese în tine ca un vârf otrăvit”.
Dragostea te face să devii altcineva, căci tiparul gândurilor se modifică, se focusează pe persoana iubită și te rupe de lume, ai descris o dragoste intensă, cu consecințe multiple, însă casantă : “Vocea, propria ființă, lanțurile, toate se crapă, febril, anost, fără nicio putere”.
Poezia are putere și energie.
Dragostea te face să devii altcineva, căci tiparul gândurilor se modifică, se focusează pe persoana iubită și te rupe de lume, ai descris o dragoste intensă, cu consecințe multiple, însă casantă : “Vocea, propria ființă, lanțurile, toate se crapă, febril, anost, fără nicio putere”.
Poezia are putere și energie.
Pe textul:
„6.22" de Carmen Sorescu
0 suflu
Context“După punctul” pus la sfârșitul frazei existențiale, care se scrie zi de zi, ca un fel de memorii cotidiene, urmează fraza neființării scrisă în alte coordonate, în alte tipare și în alte matrici, cu iubirea care supraviețuiește și după ce viața își închide pleoapa definitiv, așa interpretez eu ultimul vers : “ești dragostea mea și după punct”.
Mi-e greu să-mi imaginez “fericirea ca un brici”, fiindcă taie, fericirea alină, mângâie, iar la capătul ei pozitiv se află beatitudinea.
Mi-e greu să-mi imaginez “fericirea ca un brici”, fiindcă taie, fericirea alină, mângâie, iar la capătul ei pozitiv se află beatitudinea.
Pe textul:
„un punct în albastru" de Andrei Forte
0 suflu
Context