Poezie
În fagure se rumenește polenul
adânc se poate uimi lumina în mine
2 min lectură·
Mediu
dau liber mâinilor
brățara de ploi le cufundă prea adânc în materie
și rădăcinile sunt atât de fragile
știu mixtura de-orbire și înțelepciune
din cupă mi-a fost anestezic
n-am ales durerea mi-a scăldat în lavă arterele
”îndepărtează de la mine paharul acesta”
au strigat vertebrele mele înainte să se fărâme
e vina mea am lăsat fiara să-mi
adulmece spaimele jocul de glezne cu viața produce luxații
chiar fracturi de șold echilibrul e greu de ținut
pe bisturiu de trăire fără căptușeala minciunii toate atingerile
vor lăsa răni unele vor prinde nepăsări crocante în coajă
altele vor dezvolta adenomuri și rezistență
la antibioticul adaptării și nu mă vreau împodobită
de echimoze la balul vierii respir atâtea nove
și-aproape nu contează lunecarea
constanta lunecare spre iad
în raiul omniprezent unicul odihnește furtunile
în timp ce-și inspiră măreția prin noi
respirației terestre nu i se validează esența dacă nu
descifrează pecetea flăcării din sânge
pleoapele tale adâncesc genune albă din care tot ce sunt
mă-mbrățișează sfielnic uneori distanța se topește
și doar unului i se varsă surplusul de geruri
în cana de ceai a prezentului răsfrângeri
a nu știu ce enigmă ce mă desface felii și mă lasă sub vipie
crochiul din ochii tăi din care nu mai știu să ies
minotaurii care îmi decupează rune în spate în loc de aripi frânte
și eu unde s-ascund năprasnica foame
un fulger merge pe ape mai înalt să urce veșnicia în mine
ca să găsesc între cearșafurile cărnii o dimineață candidă
trebuie să elimin solvenții care sapă cratere-n piele
îmbrățișările nedorite se pot spăla în clorofilă
mâinile adună în căuș ruga oaselor din vitraliile eului
imperiul de la cingătoare ți-l dăruiesc Ție
o dată cu prima topire a zăpezilor
044.512
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 285
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “În fagure se rumenește polenul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14080343/in-fagure-se-rumeneste-polenulComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EAMie mi s-a părut o dezordine teribilă în acest text: o terminologie medicală amestecată cu imagini si referiri religioase asesonate cu ceva erotism...Doar finalul mi s-a părut reușit- un mimipoem:
"imperiul de la cingătoare ți-l dăruiesc Ție
o dată cu prima topire a zăpezilor"
"imperiul de la cingătoare ți-l dăruiesc Ție
o dată cu prima topire a zăpezilor"
0
MCMâinile, aceste prelungiri ale inimii, modelează ființa ce suntem scufundându-se în materia acidă a realității, uneori până la aneantizare! Explorarea e totul, Răzvan, chiar dacă uneori nu ne place ce scot la lumină! Mulțumesc de scanări!
0
MCLimbajul curent al vieții conține terminologiile rudimentare ale diferitelor paliere ale vieții! Iar poezia, din câte știu eu, e o explorare și scanare a multitudinii fațetelor ei! Cine deține adevărul absolut? Eu accept că dacă eu nu cunosc și nu văd ceva, nu înseamnă că acel ceva nu există și n-are valoare! Alții consideră că propriile percepții, limitate prin definiție oricât de geniali ar fi indivizii, sunt etalonul pe care universul ar trebui să-l adopte! Obligatoriu! Socrate a spus:”știu că nu știu nimic”! Alții par să știe totul! Bravo lor! Eu explorez minunea infinită a vieții ronțăind boabele de năut (cunoaștere) în agora vieții! Și refuz să dorm în patul lui Procust!
Să auzim de bine.
Să auzim de bine.
0
Poezia colecționează inflația de metafore, așa cum un cititor colecționează cărți.