Poezie
În piatră botez clipa ce curge în vene
dor de alb spiritul meu
2 min lectură·
Mediu
acum vezi colbul pe obrazul pietrei timpul
își dă licența periodic în tine schimbă densitățile aleatoriu
ți se pare comod să crezi
cât de ușor îți poți spăla chipul în apele ei suflet iluminat
(atât de rar încât o poți numi în secret miracol)
sau cât de aprig te poate răni membrana ei dură e doar testul individualității
ce se refuză obstinat de fiecare balanța pivotează cunoașterea
perenul desface sămânță în efemer
jucăuș întoarce pendule schimbă măști personaje
amnezia e o armură sau o povară ca să te știi pipăie cu grijă abisul
dar nu semna procură atâtea unde concentrice
pulsează emit semnale melodice licăriri te prind în vrajă nu doar o dată
piatră piatră păstrează-mi taina când mă risipesc
binecuvântează părinte genunchii care smeresc fără să frângă
osului strălucirea și drumului nu-i fură
albastrul nici apusului
odihna
matricea e cheia pentru acasă și semințele rugului din atriu
tu unde întinzi brațe să îmblânzesc furtunile
cine-mi va prinde văzduhurile
ochiul tău e prea mare să-mi pot recupera orizonturile pierdute-n războaie
sau în taverna din colț unde mi-am jucat visele
uneori butaforia era atât de evidentă greu să refuz
binoclul cinicului care vede pata dar soarele nu
cândva nervurile mele puteau să lege toate cometele
herghelii iuți ca gândul străbăteau imperii după imperii
tuturor plăteam tribut de lumină
locuiam înțelepciunea unui păianjen cosmic ce ține în plasă prada vieții
avar număram (și reverberau țipete în epiderma sângerie)
pe marginea gherghefului număram ordonat minunile ca și urâtul
mâinilor
stigmatele în care cerul ruginește
și nici o înălțare nu semnează cecuri în alb
fără amnistia cărnii stelare cerul nu îngenunchează în vene
și nici o mântuire nu intră
prin poartă oarbă
044.384
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 278
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “În piatră botez clipa ce curge în vene.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14080197/in-piatra-botez-clipa-ce-curge-in-veneComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCDin când în când îmi place să domesticesc iureșul explorărilor mele, să las să cristalizeze cunoașterea, pentru a-mi reconfigura harta interioară, Răzvane. Un moment de odihnă și apoi excavez iarăși în carnea existenței! Nu știam că am un stil atât de cognoscibil! Îți mulțumesc de scanare!
0
AS
Mi-a făcut plăcere să descopăr o poezie care analizează atât de profund
lumina spirituală din fiecare.
Conștientizarea trecătorului , a efemerului , metamorfoza timpului în
funcție de percepția fiecăruia , modul în care ne ascundem sub măști de care
uităm apoi , le ignorăm , le anulam folosind amnezia ca o armură, sunt doar
metodele de a repudia ființa cosmică din noi, ființa care, neabsolvită de păcate nu va putea cunoaște revelația celestă " cerul nu îngenunchează în vene "...iar iertarea , lumina, nu poate intra ''prin poarta oarbă " ...!
Această antiteză , cerul (lumina) -poarta ( care este oarbă ) este extrem de profundă.
Ființa este comparată cu un păianjen cosmic și, asemeni acestuia, țese o pânză , așteptând să prindă prada - minunile numărate ordonat , ceea ce denotă calm , un mod calculat .
Cinicul nu poate rezista tentației de a analiza greșelile (pata) și nu calitățile (soarele ).
Frumoasă imaginea cinicului care, odinioară, aparținea înaltului , care a uitat că ''nervurile lui puteau să lege toate cometele " , putând să ''plătească tribut de lumină", deci era ființp cosmică, spiritul care locuiește in fiecare !
Să avem,deci, grijă de ființa cosmică din noi, singura care ne duce către lumină, să nu o sacrificăm pentru simple ''lăcomii '' de moment .
Până nu va fi absolvită la nivel spiritual , ființa umană va "semna cecuri în alb" !
Superbă lecție poetică ! Mulțumesc!
lumina spirituală din fiecare.
Conștientizarea trecătorului , a efemerului , metamorfoza timpului în
funcție de percepția fiecăruia , modul în care ne ascundem sub măști de care
uităm apoi , le ignorăm , le anulam folosind amnezia ca o armură, sunt doar
metodele de a repudia ființa cosmică din noi, ființa care, neabsolvită de păcate nu va putea cunoaște revelația celestă " cerul nu îngenunchează în vene "...iar iertarea , lumina, nu poate intra ''prin poarta oarbă " ...!
Această antiteză , cerul (lumina) -poarta ( care este oarbă ) este extrem de profundă.
Ființa este comparată cu un păianjen cosmic și, asemeni acestuia, țese o pânză , așteptând să prindă prada - minunile numărate ordonat , ceea ce denotă calm , un mod calculat .
Cinicul nu poate rezista tentației de a analiza greșelile (pata) și nu calitățile (soarele ).
Frumoasă imaginea cinicului care, odinioară, aparținea înaltului , care a uitat că ''nervurile lui puteau să lege toate cometele " , putând să ''plătească tribut de lumină", deci era ființp cosmică, spiritul care locuiește in fiecare !
Să avem,deci, grijă de ființa cosmică din noi, singura care ne duce către lumină, să nu o sacrificăm pentru simple ''lăcomii '' de moment .
Până nu va fi absolvită la nivel spiritual , ființa umană va "semna cecuri în alb" !
Superbă lecție poetică ! Mulțumesc!
0
MCLa așa analiză amplă ce pot să mai spun? Doar mulțumesc!
0
Ai cumințit tornada și ai “îmblânzit furtunile”, transpunându-le în energiile vibrând într-o poezie anexând “imperiile” lirismului.
E suficient să mă uit la un singur vers, pentru a-mi da seama că e marca ta.