Poezie
cafeaua de dimineață
2 min lectură·
Mediu
m-am uitat prin aura cheii și am văzut pumni de lavă și flăcări ieșind din mobilă
oameni târându-se cu trupurile pe jumătate înfipte în pământ
îndrăgostiți întinzându-și agonic limbile spre un ultim sărut
am dat bezna în cameră
iubita dormea pe jumătate învelită
de un cearșaf pervers
am luat-o pe umăr și am fugit
prin ploaie și frig în timp ce
undeva departe
iubita dormea pe jumătate învelită
de un cearșaf pervers
am mers așa pe un câmp
unde am făcut dragoste
am ajuns într-o pădure
unde am făcut dragoste în mijlocul unui deșert
eram pe un drum aspru de munte
când am văzut imensa rană pe umărul pe care o țineam
și faptul că iubita era o carne vie de la gât în jos
puteam să văd copilul cum creștea pe măsură ce făceam dragoste
acasă iubita dormea pe jumătate învelită
de un cearșaf pervers
aș da o fugă să îi fac o cafea
să îi spun de prunc
să îi povestesc că are ochii noștri
că a început să se miște ca cea mai mică rotiță a unui mecanism
că e gigant că îi ajunge capul foarte aproape de inimă ei
mă bate gândul să las în urmă iubita pe jumătate învelită
de un morman de frunze perverse
să ajung la ea
068.089
0

frumos, frumos!