Poezie
cafeaua de dimineață
2 min lectură·
Mediu
m-am uitat prin aura cheii și am văzut pumni de lavă și flăcări ieșind din mobilă
oameni târându-se cu trupurile pe jumătate înfipte în pământ
îndrăgostiți întinzându-și agonic limbile spre un ultim sărut
am dat bezna în cameră
iubita dormea pe jumătate învelită
de un cearșaf pervers
am luat-o pe umăr și am fugit
prin ploaie și frig în timp ce
undeva departe
iubita dormea pe jumătate învelită
de un cearșaf pervers
am mers așa pe un câmp
unde am făcut dragoste
am ajuns într-o pădure
unde am făcut dragoste în mijlocul unui deșert
eram pe un drum aspru de munte
când am văzut imensa rană pe umărul pe care o țineam
și faptul că iubita era o carne vie de la gât în jos
puteam să văd copilul cum creștea pe măsură ce făceam dragoste
acasă iubita dormea pe jumătate învelită
de un cearșaf pervers
aș da o fugă să îi fac o cafea
să îi spun de prunc
să îi povestesc că are ochii noștri
că a început să se miște ca cea mai mică rotiță a unui mecanism
că e gigant că îi ajunge capul foarte aproape de inimă ei
mă bate gândul să las în urmă iubita pe jumătate învelită
de un morman de frunze perverse
să ajung la ea
068.196
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 214
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “cafeaua de dimineață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/14079985/cafeaua-de-dimineataComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
nu pot decat sa ma bucur ca cineva a observat omiterea si schimbarea de litera. iupiiii!
multumesc si pentru becul galben si pentru cel rosu.
multumesc si pentru becul galben si pentru cel rosu.
0
m-a încântat ambiția poetului de a construi și de a intersecta câteva planuri pentru a crea atmosfera. poemul este oarecum ermetic, receptorul fiind nevoit să înoate în abstract poate e vorba de suprarealism, deși... deși imagistica ne aruncă un colac de salvare. am întrat în poveste fără să vreau neapărat și asta spune destul. ritmul narațiunii este unul susținut, chiar dacă ai impresia ca receptor că te întorci când mergi înainte. :) așa e în oniric. da. are o savoare deosebită în ansamblu. lucru rar întâlnit în ultima vreme. îmi place.
0
Distincție acordată
Un poem parabolă, un poem vizual, bogat în imagini și mai ales permițând imaginației cititorului să lucreze nestingherit, să colinde toate câmpurile sugerate.
mi-a plăcut teribil de mult, mai ales că la final „nu se închide”, ci te lasă pe tine, cititorul, să adaugi ori să te întorci și să-i descoperi noi sensuri...
Felicitări și stea! (să văd dacă îmi mai amintesc cum răsare o stea pe Agonia...)
mi-a plăcut teribil de mult, mai ales că la final „nu se închide”, ci te lasă pe tine, cititorul, să adaugi ori să te întorci și să-i descoperi noi sensuri...
Felicitări și stea! (să văd dacă îmi mai amintesc cum răsare o stea pe Agonia...)
0
Ceașca cu ''cafea'' activează imaginația dezinvoltă și poezia capătă consistența unui roman de aventuri, însă folosești cuvântul ''pervers'' ( ''cearșaf pervers'', ''frunze perverse''), căci el are conotații lubrice, lascive, depravate, parcă Fata Morgana a traversat poemul, fiindcă imaginația poetică se transformă într-un miraj : ''am făcut dragoste în mijlocul unui deșert''.
Atmosfera lirică are și o tentă stranie, din moment ce ''îndrăgostiții își întind agonic limbile spre un ultim sărut''.
Atmosfera lirică are și o tentă stranie, din moment ce ''îndrăgostiții își întind agonic limbile spre un ultim sărut''.
0

frumos, frumos!