RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
În „implanturi” ai „dosit regulile de disecție a sorții” în care percepi cum „pulsează vremea” sincopat și discontinuu, fiind grefate pe ea „neînțelesurile”, necunoscutul și fortuitul, care împreună pot forma un mister tangențial la esoteric, al cărui „zâmbet” cade peste noi ca o ninsoare.
În structura ta existențială s-a extins veselia, căci „zâmbești pentru orice”, chiar și la „nimicurile” care îndeasă „sacii cu iluzii” într-o viață puternic vascularizată cu decepții, deziluzii și dezabuzări.
În structura ta existențială s-a extins veselia, căci „zâmbești pentru orice”, chiar și la „nimicurile” care îndeasă „sacii cu iluzii” într-o viață puternic vascularizată cu decepții, deziluzii și dezabuzări.
Pe textul:
„zâmbesc" de Rodica Lupu
0 suflu
Context„De atâția oameni cu singurătăți la urechi”, care și-au antifonat auzul pentru a auzi doar ce le face plăcere, „nu mai auzi viața” care-și exhibă vacarmul și isteria peste o realitate mută, incapabilă să țeasă în om armonii.
Când viața părăsește „subteranele” troglodite și urcă în „metrou”, pe epiderma ei este tatuat snobismul, dezaprobând desuetul pe baza motivelor de modernitate.
Când viața părăsește „subteranele” troglodite și urcă în „metrou”, pe epiderma ei este tatuat snobismul, dezaprobând desuetul pe baza motivelor de modernitate.
Pe textul:
„Oameni cu singurătăți la urechi" de Angi Cristea
0 suflu
Context„Oamenii vor fi mister” coagulat în jurul minunii de a desface transcendența de esoteric, „jocul de umbre” și lumini desăvârșește existența, ca demistificarea unui „truc magic”, iar „voința îngenunchează” simulacrele ce „bat mătănii iluziei” și anihilează „gravitația” unor negativități apăsătoare.
„Fiecare unu din tine e ispitit” să uzurpe dreptul infinitului de a cuprinde tot, însă se multiplică în van, căci nu se poate depăși pe sine, rămâne tot unu.
„Fiecare unu din tine e ispitit” să uzurpe dreptul infinitului de a cuprinde tot, însă se multiplică în van, căci nu se poate depăși pe sine, rămâne tot unu.
Pe textul:
„Glezna flexată a inimii" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextAvatarul tău a luat forma unei „pisici”, mieunând când ai fi vrut să țipi, torcând când ai fi vrut să zâmbești și ronțăind șoricelul care și-a făcut adăpost în pântec.
Ai „visat” pe cineva, dar nu era iubitul, ci „calmul” pe care îl induce o pisică „în vecinătatea ta”, iar visele tale au interferat cu visele pisicii, astfel încât ai pătruns în mintea grosieră a pisicii.
Puteai să dai mai multă acțiune pisicii.
Ai „visat” pe cineva, dar nu era iubitul, ci „calmul” pe care îl induce o pisică „în vecinătatea ta”, iar visele tale au interferat cu visele pisicii, astfel încât ai pătruns în mintea grosieră a pisicii.
Puteai să dai mai multă acțiune pisicii.
Pe textul:
„Pe când eram pisică " de Otilia Mărculescu
0 suflu
Context„Timpul și moartea-s relative” numai dacă le privim din perspectiva veșniciei, raportate însă la om ele capătă valențe concrete, înafara timpului și a morții se află doar Dumnezeu și divinitatea, căci omul este frământat de puseele timpului și de siderarea morții.
Ultimul vers mă face să cred că nu ești indiferent la mistica avatarurilor : „viețile noastre succesive”, te „golești de tot ce înseamnă trecut”, pentru a te umple cu prezent.
Ultimul vers mă face să cred că nu ești indiferent la mistica avatarurilor : „viețile noastre succesive”, te „golești de tot ce înseamnă trecut”, pentru a te umple cu prezent.
Pe textul:
„Timpul și moartea-s relative" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextNICOLAE
Mulțumesc pentru comentariul consistent și avizat, în care mi-ai arătat „cum se citește un haiku”.
Ce să fac, nu pot să mă debarasez de ideea că-mi plac poeziile lungi, maiestuoase, somptuoase, cu multe metafore și imagini poetice.
Remarc fluxul lingvistic, ți-ai susținut persuasiv poziția referitoare la haik-uri.
Mulțumesc pentru comentariul consistent și avizat, în care mi-ai arătat „cum se citește un haiku”.
Ce să fac, nu pot să mă debarasez de ideea că-mi plac poeziile lungi, maiestuoase, somptuoase, cu multe metafore și imagini poetice.
Remarc fluxul lingvistic, ți-ai susținut persuasiv poziția referitoare la haik-uri.
Pe textul:
„Viețile oamenilor ca miriade drepte paralele. Haiku" de razvan rachieriu
0 suflu
Context„Viața e un clișeu” pus în evidență de o iluzie cu doză variabilă de verosimil, „moartea e o copie de-a ei”, multiplicată în toți, și suntem „prea obosiți să o preschimbăm în altceva”, cum ar fi de exemplu o clonă a vieții, ne „complacem” să „circulăm pe contrasens”, când am putea să ne deplasăm pe autostradă.
„Ne jucăm de-a v-ați ascunselea” cu structurile viabile ale vieții, iar „unii rămân ascunși” într-un „ritual” mistic.
„Ne jucăm de-a v-ați ascunselea” cu structurile viabile ale vieții, iar „unii rămân ascunși” într-un „ritual” mistic.
Pe textul:
„cei ascunși rămân ascunși?!" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextTe-ai „reîncarna în omidă”, pentru a te strecura „pe sub pielea” iubitului, ronțăind marginile putrezite și malformate ale iubirii, te-ai reîncarna într-un „vis frumos”, inserat în visele iubitului, provocând un extaz oniric, te-ai reîncarna într-un „fluture de lumină”, pentru a te așeza pe retina iubitului, ca să te vadă numai pe tine.
Dacă fericirea ar avea formă și conținut, eu m-aș încarna într-o fericire perenă, aducând raiul în matricea personală.
Dacă fericirea ar avea formă și conținut, eu m-aș încarna într-o fericire perenă, aducând raiul în matricea personală.
Pe textul:
„Accident de noapte " de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextCopilul nu trebuie să „urască ceea ce i se întâmplă”, nu trebuie să se „usuce pe interior, scorburos”, ci trebuie să iubească jocul la care participă cu tot sufletul, căci în el îi stă fericirea nemaculată de griji, care îl învăluie într-o „lumină” calină, înlăturând „lumina rea” sfredelind existența la maturitate.
Poezia este impregnată cu nostalgia apărută prin rememorarea tatălui.
Poezia este impregnată cu nostalgia apărută prin rememorarea tatălui.
Pe textul:
„ Probleme nerezolvate" de petre ioan cretu
0 suflu
Context„Iubirea e imposibilă la acest nivel mefistofelic”, căci ea este „locuită de un demon” alungând îngerul care gestiona iubirea, și în spațiul gol rânjește ura creată de substanța demonică, iar „psihopații umblă” cu demonul încuibat în minte, al cărui demers activează depresia.
„Cea mai frumoasă” e fericirea aureolată cu sănătate, „îndoiala” e o mirare funestă, opacizând claritatea viziunii existențiale.
„Cea mai frumoasă” e fericirea aureolată cu sănătate, „îndoiala” e o mirare funestă, opacizând claritatea viziunii existențiale.
Pe textul:
„Șaradă" de Irina Lazar
0 suflu
Context„Lumea alunecă cu sicriul pe umăr” și cu nemurirea pe celălalt umăr, în nefiind „nimic nu e palpabil”, totul e imaterial, e un destin incert „desenat pe cer”, în care lipsa „îngerilor” e înlocuită de transcendent, ca un loc de tranzit pregătind nașterea de după moarte.
„Drumul” ascendent este „desenat” de o poezie explorând tărâmul de dincolo.
„Drumul” ascendent este „desenat” de o poezie explorând tărâmul de dincolo.
Pe textul:
„Lumea alunecă cu sicriul pe umăr" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context„La intersecția dintre Frică” și curaj oscilează haotic omul, care se vrea vertical însă nu îi reușește decât orizontalitatea, iar când realitatea devine prea grea, prea apăsătoare, deflorează „himenul visării”, se urcă pe „muntele interior” de unde își contemplă „sacra mizantropie”, panorama singurătății predicată de „preotul beznelor”, și ascultă cum „viermii gândurilor” îi ronțăie memoria în care se prefigurează vidul amneziei.
Un an nou cu poezii tot mai lungi, tot mai profunde, ale căror luminiscențe îți arată destinul optimal.
Un an nou cu poezii tot mai lungi, tot mai profunde, ale căror luminiscențe îți arată destinul optimal.
Pe textul:
„Adio dragă tu eu" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context„Intri din nou în lumea asta neagră revărsându-se pe străzi precum apele subterane”, în care „îngerii, consternați de priveliștea” imundă, promiscuă, se retrag din ea într-un reflux al zborurilor, iar oamenii rămân cu „ațipeala bolnavă”, cu somnolența diurnă patologică, și „instinctul îi salvează deocamdată”, colaborând cu rațiunea, de puseele de febre psihedelice.
„Măștile” s-au adunat pe fețele oamenilor într-un număr îngrijorător, căci „libertatea” de a „râde”, de a „trișa”, de a se „îmbăta”, are consecințe negative.
„Măștile” s-au adunat pe fețele oamenilor într-un număr îngrijorător, căci „libertatea” de a „râde”, de a „trișa”, de a se „îmbăta”, are consecințe negative.
Pe textul:
„tout simplement, chocolat noir " de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextDumnezeul pe care ți-l imaginezi ține pasul cu progresul, tehnologia și modernitatea, și-a luat în orașul divin în care locuiește un lap-top și „umblă pe facebook”, pe Yahoo Mesenger și pe You Tube, ne trimite pozele lui inserate în calculator, care diferă între ele, o poză ia forma unui nor, altele a unui cer senin, a soarelui, a naturii, a iubirii și fericirii, și niciodată nu apare în „icoane vulnerabile, fisurate”.
Interesant !
Interesant !
Pe textul:
„lcd" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextDescrii în poezii viața de „spital”, cu bolnavii „atârnați de perfuzii ca niște clopoței de sticlă” într-un brad alb, în care tăcerea crește progresiv înăbușind vacarmul, ironizezi spitalul făcându-l „șchiop” și „asistentele” înzestrate „cu cioc”, iar „sufletul miop” „tremură” în fața întunericului cu efluvii de spital.
Ai dat „de urmele bolii de îngeri defecți”, ea era încuibată în bolnavii cu „răni” psihice.
Ai dat „de urmele bolii de îngeri defecți”, ea era încuibată în bolnavii cu „răni” psihice.
Pe textul:
„Zi de vizită " de petre ioan cretu
0 suflu
Context„Singura limbă vie este cea cu care poți săruta”, e limba iubirii, pe când limba cu care ne exprimăm e limba înțelesului, de aceea muții au ceva de neînțeles, inefabil.
Demne de remarcat sunt :
„Goana după originalitate coincide uneori cu fuga de adevăr”, și sfârșește deseori în superficialitate.
„Oamenii care sapă au vocație de gropari”, își descoperă mizeria, însă cel mai des aruncă în groapă puritatea, cu care nu au ce să facă.
Demne de remarcat sunt :
„Goana după originalitate coincide uneori cu fuga de adevăr”, și sfârșește deseori în superficialitate.
„Oamenii care sapă au vocație de gropari”, își descoperă mizeria, însă cel mai des aruncă în groapă puritatea, cu care nu au ce să facă.
Pe textul:
„ura Glumii" de Ionut Popa
0 suflu
ContextDacă am avea „curaj să tăiem cordonul ombilical” ce leagă omul de lume, în mod ireversibil, am lua viața în piept pe cont propriu, iar greșelile noastre nu s-ar transfera lumii, ni le vom asuma și asta ne-ar face mai puternici, ne-am amplifica ambițiile și aspirațiile astfel încât să capete dimensiunea de la „pământ la cer”.
Zombii sub forma „umbrelor schilodite” și malformate se mișcă printre oameni, având moartea de vânzare.
Zombii sub forma „umbrelor schilodite” și malformate se mișcă printre oameni, având moartea de vânzare.
Pe textul:
„Poeme în ochi" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
Context„Ne apropiem de lucruri nebănuite”, fără să bănuim în ele misterul ce transfigurează și transcende ființa, căci „gândirea naște miracolul”, fiind ea însăși un miracol, iar „cu mintea se poate face lumină mai mult decât cu ochii”, și când mintea stă, nu mai mișcă gândurile, se insinuează în om „golul” alimentat de „întunericul” care are propriile lui entități tenebroase.
Poeziile tale sunt din ce în ce mai reflexive, așa cum îmi plac mie.
Poeziile tale sunt din ce în ce mai reflexive, așa cum îmi plac mie.
Pe textul:
„Gândirea naște miracolul" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context„De-a lungul sau de-a latul vieții” „idealurile nespuse” s-au spulberat la vântul concretului ce nu crede în ipostazele absolutului și „respiră agonic pe stânca unui timp nepăsător”, „rotunjind” plictisul „după același șablon”, multiplicat în serie în fiecare om care percepe acut timpul, căci cei care nu sunt străbătuți de spleen aleg „la-ntâmplare o formă de gând” și o lasă să hălăduie, detașați, prin temporal, „abandonând” în hiatusuri „tot ce li se pare nefericit”.
O poezie în care cuvintele transformă „mugurii” lirismului într-un „legământ” cu conceptele valorii, drept pentru care te felicit cu sinceritate.
O poezie în care cuvintele transformă „mugurii” lirismului într-un „legământ” cu conceptele valorii, drept pentru care te felicit cu sinceritate.
Pe textul:
„poem fără titlu" de Rodica Lupu
0 suflu
ContextToate „pauzele dintre tic și tac” cumulate au creat un „munte” temporal pe care urcăm zilnic, pentru a nu coborî în genuni, să nu negăm „mirarea”, fiindcă vom accepta forțat blazarea ce tocește simțurile, de a nu te mai uimi nimic, să acceptăm mirarea genuină în fața manifestărilor benefice ale vieții, fenomenelor și evenimentelor.
„Dubiul plutește orgolios în lichidul amniotic” al echivocului și îndoielii, aduce cu el întrebări care debusolează și bulversează ființa neavând curajul de a privi viața în față.
„Dubiul plutește orgolios în lichidul amniotic” al echivocului și îndoielii, aduce cu el întrebări care debusolează și bulversează ființa neavând curajul de a privi viața în față.
Pe textul:
„fiul mirării" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
Context