zâmbesc

În „implanturi” ai „dosit regulile de disecție a sorții” în care percepi cum „pulsează vremea” sincopat și discontinuu, fiind grefate pe ea „neînțelesurile”, necunoscutul și fortuitul, care împreună pot forma un mister tangențial la esoteric, al cărui „zâmbet” cade peste noi ca o ninsoare.
În structura ta existențială s-a extins veselia, căci „zâmbești pentru orice”, chiar și la „nimicurile” care îndeasă „sacii cu iluzii” într-o viață puternic vascularizată cu decepții, deziluzii și dezabuzări.