poem fără titlu

„De-a lungul sau de-a latul vieții” „idealurile nespuse” s-au spulberat la vântul concretului ce nu crede în ipostazele absolutului și „respiră agonic pe stânca unui timp nepăsător”, „rotunjind” plictisul „după același șablon”, multiplicat în serie în fiecare om care percepe acut timpul, căci cei care nu sunt străbătuți de spleen aleg „la-ntâmplare o formă de gând” și o lasă să hălăduie, detașați, prin temporal, „abandonând” în hiatusuri „tot ce li se pare nefericit”.
O poezie în care cuvintele transformă „mugurii” lirismului într-un „legământ” cu conceptele valorii, drept pentru care te felicit cu sinceritate.

Mulțumesc, Răzvan, pentru popasul și cuvintele tale! Îți doresc un an încărcat cu zile senine, la propriu și figurat, momente și inspirație divină! Să ne încânți, ca și până acum, cu stilul și inconfundabila ta percepere asupra celor ce vedem, dar mai ales, a celor ce simțim!