Poezie
Accident de noapte
1 min lectură·
Mediu
Dacă nu-mi mai poți controla pulsul,
asta nu înseamnă că am murit.
Iar dacă această nesupunere ar însemna moarte,
m-aș reîncarna în omidă,
pe sub pielea ta, să urc pomii în floare.
Iar acum jură pe baloanele mele colorate
și pe visul frumos în care vin la tine
în cămașă de noapte aurie,
bătând încet într-o tamburină,
jură că vraja mereu, spre dimineață, se rupe.
Pe autostrada largă, se apleacă pomii și plâng,
dragostea ia o altă înfățișare,
eu mă-ndrept spre tine,
un fluture de lumină care orbește,
iar tu jură, jură-mi acum,
că sunt singura femeie din lume.
Mașinile aprind lumini de avarie
și așa, liberi de trupurile astea fără folos,
dansăm în trafic,
lilieci veseli cu hainele rupte.
Și acum jură, jură-mi că tot ce se-ntâmplă e vis,
iar despărțirea e nuntă.
(dulcele meu asasin, 2016)
063.954
0
ce-au mai avut și alții sub tâmplă.
la fel am făcut.
la primele două versuri ținând cont de titlu
s-a aprins becușorul de-alertă pâlpâind cu intermitențe
mai gata să se ardă la cele două de la sfârșit.
o viziune. parcă ar fi trecut pe la mine
în taină-o femeie și-n graba plecării
și-a uitat mototolită pe pat eșarfa cu-nscrisuri.
am netezit-o și am citit:
dacă nu-mi mai poți controla pulsul
când sunt în cămașa aurie de noapte
femeei femeia adevărată
asta nu înseamnă că am murit și jură
jură-mi că tot ce se întâmplă e-un vis
iar despărtirea e nunta vremelnic ratată.
admirându-ți arta cu care ai știut să
transformi un accident de alcov în poezie
cer pemisiunea să te felicit. Ioan.