tout simplement, chocolat noir

„Intri din nou în lumea asta neagră revărsându-se pe străzi precum apele subterane”, în care „îngerii, consternați de priveliștea” imundă, promiscuă, se retrag din ea într-un reflux al zborurilor, iar oamenii rămân cu „ațipeala bolnavă”, cu somnolența diurnă patologică, și „instinctul îi salvează deocamdată”, colaborând cu rațiunea, de puseele de febre psihedelice.
„Măștile” s-au adunat pe fețele oamenilor într-un număr îngrijorător, căci „libertatea” de a „râde”, de a „trișa”, de a se „îmbăta”, are consecințe negative.

... frumos receptat!!! (De data asta) tentativa mea estetica se incheie, totusi, mai optimist/ mai putin pesimist: moartea nu poate fi abolita prin ordine lumesti, dar nici opusul ei, iubirea frumoasa = autentica. In acest context al echilibrarii, imi permit sa exclam: "si ce daca?!"