chocolat noir au café

„Iubirea păcătoasă se înăbușă așa cum îți înăbuși un căscat” repetat având formele somnului, „o foame rea” având în conținutul ei greața, „o zi în plus” crescută ca o excrescență pe timp, „un strigăt deșănțat” îndreptat înspre „moarte”.
„Banalul” este „firesc”, „lumesc”, se ține departe de plăcere, profunzime și se ține aproape de rutină, tabieturi și monotonie, și se inserează într-o iubire de suprafață, superficială, urcându-și „surâsul ghemuit”, chinuit într-o viață care nu știe ce e cu ea, ce e cu noi.

Cred ca e un exemplu de necesitate a ascetizarii, avand in vedere consecintele unui sentiment... pacatos. Desi "inabusita", ea (entitatea pacatoasa) continua sa fiinteze (agonizand??!!), insa intr-un chip hidos, dovada ipostazele "post-eveniment" ale celor doi. F probabil, monstruozitatea ar fi fost si mai evidenta in conditiile consumarii propriu-zise ale unei astfel de iubiri (desi, care dintre cei doi ar mai fi avut ragazul, luciditatea, disponibilitatea etc. de a vedea adevaratul chip??!!). Efortul de ascetizare nu va ramane insa nici fara consecinte palpabile in plan... pozitiv, (ele,. in prima instanta, nu se vad, poate doar se intuiesc partial). Concluzia: sa acceptam firescul, chiar daca e atat de banal,chiar daca sunt atatea tentatii stralucitoare, dorinta de a experimenta (chipurile, pt a cunoaste), de fapt in necomplicarea destinului gasim pacea si bucuria adevarate!

MULTUMIRI!!!