Ignat

singurul lucru cald era sângele această plăsmuire perfectă menită să imite până la identitate intrarea în viață într-un fel anume ulița era pașnică (nu încerca vreunul să scormonească prea-puțin-cunoscutul) aburii lichidului roșu se amestecau în expirul oamenilor ce voiau poate să fie mai mult decât niște marionete mai mult decât aceste figurine scăpate din imaginația unui soft luat razna păstram pe chipuri o bucurie a noastră de undeva de departe ne strigau strămoșii zâmbeam ne atingeam ca din întâmplare făceam case vorbele alunecau într-o muzică discretă în fâlfâitul penelor albe o pojghiță de gheață ademenitoare... acolo în departele casei cu seninătate prezentul semna marea abdicare de la sine contopirea cu Totul sângele era cald mult prea cald picioarele înghețate de la obraz la obraz aprindeam focuri