Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Poeme în ochi

1 min lectură·
Mediu
am eliberat un monstru
din sălbăticia propriei singurătăți
îl aud urlându-mi în timpan
nimic ești
nimic
îl strâng de gât până mi-aud toate cuvintele
întoarse în piept
vino acum să-ți arăt umbrele schilodite de orice
formă de iubire
ai curaj să intri?
să-ți iei mortul să-l plimbi pe străzile orașului
și să-i arăți ce frumos se cântă
colindele
unui Iisus îngropat în peștera
unde singura suflare e dincolo de groapă
ce dacă
un copil îmi plânge în artere
și timpul se dilată odată cu venele mele
tablou grotesc
limbile atârnă de unica sfoară
care leagă pământul de cer
ai curaj să tai cordonul ombilical?
sufocat anotimpul
își injectează poeme în ochi
moartea devine terifiant de albă.
014334
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
116
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Mihaela Roxana Boboc. “Poeme în ochi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/14085708/poeme-in-ochi

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Dacă am avea „curaj să tăiem cordonul ombilical” ce leagă omul de lume, în mod ireversibil, am lua viața în piept pe cont propriu, iar greșelile noastre nu s-ar transfera lumii, ni le vom asuma și asta ne-ar face mai puternici, ne-am amplifica ambițiile și aspirațiile astfel încât să capete dimensiunea de la „pământ la cer”.
Zombii sub forma „umbrelor schilodite” și malformate se mișcă printre oameni, având moartea de vânzare.
0