RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
„Distanța de la tine până la soare”, poate fi acoperită dacă urci treptele poeziilor, cărora li se atribuie „numere mici sau mari” în funcție de valoarea sau platitudinea lor.
Speri să fii „înțelept” și ai motive de a crede asta, fiindcă „ai învățat ceva esențial și anume că lucrurile bune nu cad din cer”, ci sunt create prin participarea omului la făurirea lor, iar fiecare rană își are „lacrima” ei, și „viața” dobândește „culori adevărate”, intense dacă ne implicăm în „catifelarea răsăritului”.
Speri să fii „înțelept” și ai motive de a crede asta, fiindcă „ai învățat ceva esențial și anume că lucrurile bune nu cad din cer”, ci sunt create prin participarea omului la făurirea lor, iar fiecare rană își are „lacrima” ei, și „viața” dobândește „culori adevărate”, intense dacă ne implicăm în „catifelarea răsăritului”.
Pe textul:
„magia numerelor mari" de Macovei Costel
0 suflu
Context„Și avea atâtea furtuni în cap femeia asta”, fiecare furtună stârnită de un bărbat, încât „între sânii” ei s-a încuibat un „iad” erotic, în care păcatele țipau de o plăcere dureroasă, de un extaz agonic, iar în „fiecare dimineață” practica un „ritual” magic, astfel încât „din femeia asta zburau păsări și puncte”.
Am intrat în „furtuna” poeziei, care s-a dovedit a fi virtuală, căci am ieșit fără nicio traumă.
Am intrat în „furtuna” poeziei, care s-a dovedit a fi virtuală, căci am ieșit fără nicio traumă.
Pe textul:
„curul ei se plimba ca un cuirasat peste un ocean inutil" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextÎn „prejudecăți” patologice găsești „idei fixe”, „psihopatii paranoide”, căci ele induc inflexibilitate minții, cu armătura gândurilor ruginită, și o astfel de minte creează un „destin ineluctabil, execrabil, indestructibil” și viciat „precum păcatul”, iar secrețiile gândurilor cu plăgi psihice „provoacă greață și maxim spleen”.
„Cuvintele” profunde sunt „evenimente” inefabile ale gândurilor, și doar ele mai zguduie structura „anostă” a plictiselii, peticind un „timp cârpit” cu dezamăgiri.
„Cuvintele” profunde sunt „evenimente” inefabile ale gândurilor, și doar ele mai zguduie structura „anostă” a plictiselii, peticind un „timp cârpit” cu dezamăgiri.
Pe textul:
„cum sunt clișeele-astea!" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextPoezia s-a terminat atât de repede, ca o rafală de vânt pălmuind acalmia pe care vrei s-o înlocuiești cu „forfota” în care se zvârcolește viața disecată de destin, cu unii oameni ce-și poartă „naufragiul” în existența lor, iar alții sunt marionete trase „de sfori”, manevrate de un algoritm existențial.
„E prea multă liniște” în poezia ta, „aici totul vine și pleacă” mișcându-se silențios.
„E prea multă liniște” în poezia ta, „aici totul vine și pleacă” mișcându-se silențios.
Pe textul:
„dacă nu dormi, ține-mă de mână" de ana sofian
0 suflu
ContextPoezia scrâșnește de imagini puternice și virulente, iar „moartea” de care „te-ai îmbolnăvit”, pe „furiș” și pe nesimțite, este de fapt o altă viață, în care s-au încuibat o „frică oarbă”, o „vină” deschizând răni purulente, „neguri reci de fum” obturându-ți privirea panoramică, un „abis” cu goluri „de-a valma”, iar „ochiul stins” este resetat pe privirea poetică pătrunzătoare.
O poezie cu intensități, ca „o mie de cristale”, fiecare reflectând o lumină proprie.
O poezie cu intensități, ca „o mie de cristale”, fiecare reflectând o lumină proprie.
Pe textul:
„Pe sub pământ cumva și pe furiș" de petre ioan cretu
0 suflu
Context„Visul e muntele căutat într-un spațiu înnorat, dar de negăsit pe pajiștea unei vieți nemeritate”, ancorate în concret, în materie, în teluricul vâscos, e o promisiune onorată doar dacă/când ajungi în vârf ; „visul e un munte de fum, amăgitor înăuntru, surprinzător înafară”, trebuie să-i inhalezi idealurile și abia apoi, cu conștiența lor, să-l urci.
„Muntele e vis”, „un munte răvășit de vibrații, de emoții și aspirații”, „visul” poți fi tu, iar muntele, luminat sau stins, poate fi viața.
„Muntele e vis”, „un munte răvășit de vibrații, de emoții și aspirații”, „visul” poți fi tu, iar muntele, luminat sau stins, poate fi viața.
Pe textul:
„Halucinații montane" de Ionut Acrudoae
0 suflu
Context„Poemul” e ca un Dumnezeu care te creează „un bărbat poem, un pat poem, o femeie poem”, „și tot restul nefiresc de orb al lumii”, vezi cu gândurile poetice, asculți cu timpanul eufonic al poemului, iar „toate lucrurile ce se zbat să-și supraviețuiască” există mai întâi în mintea ta, obișnuită să privească realitatea cu ochii poemului, care transformă „simplitățile” de suprafață în profunzimi.
Poemul este al șaselea simț.
Poemul este al șaselea simț.
Pe textul:
„în privirea veleitară a dumnezeului meu stă desculță viața" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextViața iubirii nu trebuie privită „din exterior”, căci ea crește din febrilitățile sentimentelor în interior, iar în etuva ei arde pasiunea, care se hrănește cu flăcările având drept scop de „a ne sătura unul pe altul”, iar „timpul nu mai vrea să aștepte” vremea iubirii din care se nasc „două fulgere îmbrățișate în furtuna” existențială.
„Visul” are o doză de „nebunie” ușor credibilă, căci cei complet raționali, fără niciun vis, pătrund în nefiindul „plictisului”.
„Visul” are o doză de „nebunie” ușor credibilă, căci cei complet raționali, fără niciun vis, pătrund în nefiindul „plictisului”.
Pe textul:
„albatroșii care nu vor să moară" de Mariana Pancu
0 suflu
Context„În singurătățile tale absolute”, concretul se dizolva în visări, în care realul se dilua și din reminiscențele lui se hrănea sinele, căci în solitudine îți „atingeai umbra ca pe a unui străin”, ce pulsa, vibra, zvâcnea și tremura, și atunci ai ancorat-o de „sufletul bătătorit părând ermetic”, însă își deschidea supapa pentru a colabora cu sensibilitățile.
În „aerul de tămâie și smirnă” s-a întrupat acel personaj magic și „fascinant”, aflat la capătul „pelerinajului” tău.
În „aerul de tămâie și smirnă” s-a întrupat acel personaj magic și „fascinant”, aflat la capătul „pelerinajului” tău.
Pe textul:
„nu te-am cunoscut personal" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextIubirea îți pare uneori „o himeră venită din alte lumi”, o cauți „pe faleza” pe care valurile emoțiilor o scurmă pentru a da de sentimentele în stare pură, căci „nerăbdarea” de a descoperi iubirea „e aspră și zurlie”, și se transformă într-o „batjocură” a nesincronizării dintre două ființe, „ruptă de real” și ostracizată în „umbra nopților”.
„Iubirile” traversate de tenebre „se plâng de uitare și descompunere”, amenințate de degenerescențe.
„Iubirile” traversate de tenebre „se plâng de uitare și descompunere”, amenințate de degenerescențe.
Pe textul:
„Noaptea e mai neagră ca marea" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextNu mi-a plăcut cum sună și ce imagini îmi stârnește versul „inima mi-a rămas ruginită”, mă duce cu gândul la catatonie și la zombi.
„Tinerețea aruncă cu geloziile sale neroade în anotimpul” iubirii, a cărei respirație amplă aburește ura, iar între iubire și ură circulă „dorul de viață”, „mărșăluind gândurile” și pregătindu-le pentru a ajunge la final în maratonul vieții.
„Tinerețea aruncă cu geloziile sale neroade în anotimpul” iubirii, a cărei respirație amplă aburește ura, iar între iubire și ură circulă „dorul de viață”, „mărșăluind gândurile” și pregătindu-le pentru a ajunge la final în maratonul vieții.
Pe textul:
„nu-mi pleca tinerețe" de Rodica Lupu
0 suflu
Context„Pasului tău trebuie să-i găsești longitudinea perfectă”, pentru a intra într-un „joc” bizar, debusolant, care te „amețește”, legiferezi „râsul” și „scoți lacrima în afara legii”, căutăm minunile pentru a înțelege „Graalul”, iar viața cere de la destin „un bilanț perfect”, în care „genunea” este umplută cu „geneza” spiritualului, cu spiritul finalizat în avataruri ce își extrage substanța din genealogii.
O poezie ca o ninsoare densă, amplă, ca și cum ar fi presărată de un artist celest, cu fulgi rotunzi, așezând straturi profunde peste caldarâmul clișeelor.
O poezie ca o ninsoare densă, amplă, ca și cum ar fi presărată de un artist celest, cu fulgi rotunzi, așezând straturi profunde peste caldarâmul clișeelor.
Pe textul:
„Pirueta orei zero" de Maria Elena Chindea
0 suflu
Context„Am încercat să învățăm” copiii că viața e când „un coșmar” înspăimântând prin sinistrele ei manifestări, când un vis calin, stenic și revigorant, când amândouă în același timp, însă ei „și-au urmat destinul”, „construind în suflete fântâni”.
„În lumea prea sterilă de idei”, modelată de gânduri mici și degradante, copiii și-au creat propria lume, a cărei structură rezistentă se bazează pe genuin, naturalețe și încredere.
„În lumea prea sterilă de idei”, modelată de gânduri mici și degradante, copiii și-au creat propria lume, a cărei structură rezistentă se bazează pe genuin, naturalețe și încredere.
Pe textul:
„ Tonalități conflictuale între generații " de Liliana Trif
Recomandat0 suflu
Context„Bezna” își exercită „travalii neîntrerupte, fără sens” a întunecimii, ca o „jivină amnezică- instinctuală” în care se încuibă neantul și tenebrele, și naște o „cotropitoare absență”, ca un gol sepulcral, angoasant.
„Câte consternări de îngeri” bulversează ființa dezamăgită de impasibilitatea celestului, care a deschis supapele cerului, pentru a se prăvăli peste pământ o ninsoare consistentă și agresivă.
„Câte consternări de îngeri” bulversează ființa dezamăgită de impasibilitatea celestului, care a deschis supapele cerului, pentru a se prăvăli peste pământ o ninsoare consistentă și agresivă.
Pe textul:
„ce iarnă aici la ușa noastră mică!" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context„Te poți descoperi din ce n-ai fost”, ca un „simbol” a ceea ce nu este, numai după ce ai cunoscut ceea ce ești, urcând odată cu timpul propriu înspre viitor, căci fiecare întrezărește în viață nuanțele preferate, care „înfrumusețează” existența, căreia febra creatoare îi ridică „temperatura”.
„Dumnezeu are punctele sale de control”, și acestea se află în punctele nodale ale evenimentelor capitale și la intersecții de destine.
„Dumnezeu are punctele sale de control”, și acestea se află în punctele nodale ale evenimentelor capitale și la intersecții de destine.
Pe textul:
„Sufletul se smulge din trupul de trestie" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context„Am învățat jocul vieții” cu noi înșine, „dar am uitat copilăria jocurilor”, fiindcă am pierdut ingenuitatea și genuinul, când am câștigat maturitatea, „am învățat echilibristica” pe o muchie ascuțită de cuțit, „dar am uitat curiozitatea”, ce trezea mirări benefice în fața misterului inefabil, „am învățat uitarea”, astfel încât ne-am pierdut pe noi înșine prin labirintul realității, și ne „întrebăm ce am mai putea face ca să ne regăsim”.
Dacă învățăm fără să uităm devenim înțelepți.
Dacă învățăm fără să uităm devenim înțelepți.
Pe textul:
„două de zis" de Macovei Costel
0 suflu
ContextSORIN
Într-o poezie lungă, vastă, maiestuoasă, de o pagină, încap 10 haik-uri scrise la repezeală, știu asta fiindcă am făcut și eu 1000 de haik-uri într-o perioadă scurtă de timp.
Sunt recunoscător pentru comentariile generalizate, sintetizatoare pe care mi le faci, și care tind să devină o constanță interpretativă.
FLORIN
Prietenia noastră este fundamentată de poeziile și comentariile pe care ni le dăruim unul altuia.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Într-o poezie lungă, vastă, maiestuoasă, de o pagină, încap 10 haik-uri scrise la repezeală, știu asta fiindcă am făcut și eu 1000 de haik-uri într-o perioadă scurtă de timp.
Sunt recunoscător pentru comentariile generalizate, sintetizatoare pe care mi le faci, și care tind să devină o constanță interpretativă.
FLORIN
Prietenia noastră este fundamentată de poeziile și comentariile pe care ni le dăruim unul altuia.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Pe textul:
„Viețile oamenilor ca miriade drepte paralele. Haiku" de razvan rachieriu
0 suflu
Context„Ce trebuie să închidem mai întâi, frigul”, care depune peste iubire un strat de gheață, cu sentimentele devenite „fibre” înghețate, sau „noaptea”, „care a picurat atât de mult” în somn încât acesta s-a înecat în ea, și atunci visele au țâșnit din subconștientul inundat într-un spațiu inviolabil.
„Să traversăm” arealul nostru „până în cealaltă parte”, o „parte naivă”, care crede în supremația binelui, și să-i deschidem toate ferestrele, pentru a admira panorama vastă în care totul este la locul lui.
„Să traversăm” arealul nostru „până în cealaltă parte”, o „parte naivă”, care crede în supremația binelui, și să-i deschidem toate ferestrele, pentru a admira panorama vastă în care totul este la locul lui.
Pe textul:
„de data asta te las să câștigi dreptul la umbră" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextÎn intimitatea „odăii” se aude cum zumzăie „frica” irațională, care „îngheață” senzitivitățile, pentru tine „cafeaua e un drum spre nicăieri”, pentru alții cafeaua e o cale ce duce către plăcere și bună-dispoziție.
Parcă am citit o poezie clasică, și asta din felul cum îți alegi cuvintele, care nu sunt caline, ci colțuroase, iar profunzimea, atât cât e în acest poem, mi se pare atacată de desuetitudine, însă travaliul spiritual și fecunditatea creațională există.
Parcă am citit o poezie clasică, și asta din felul cum îți alegi cuvintele, care nu sunt caline, ci colțuroase, iar profunzimea, atât cât e în acest poem, mi se pare atacată de desuetitudine, însă travaliul spiritual și fecunditatea creațională există.
Pe textul:
„sonet" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextDacă aș citi „un poem nemaivăzut, captivant”, prodigios, „mustind” de puzderie de „înțelesuri de sensuri”, aș fi atât de entuziasmat încât s-ar pulveriza instantaneu dezabuzarea, și aș încerca să învăț din el, așa cum neexperimentatul învață din înțelepciune.
Până atunci însă mă acopăr cu poezii terne, superficiale și neelaborate, care nu-mi țin de cald în frigul creațional, căci „vulgarele garantează audiența mărită”, și atunci, în poeziile proprii, dau drumul la supapa neologismelor.
Până atunci însă mă acopăr cu poezii terne, superficiale și neelaborate, care nu-mi țin de cald în frigul creațional, căci „vulgarele garantează audiența mărită”, și atunci, în poeziile proprii, dau drumul la supapa neologismelor.
Pe textul:
„iluzie vie" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Context