Poezie
Pirueta orei zero
valsul perfecțiunii
2 min lectură·
Mediu
”victoria cu orice preț” profețește moira de pe lamelă
la cumpăna vremii se cere un bilanț perfect
ca să se știe noțiunea aceasta e fără acoperire pe toate dimensiunile
respirul îngroapă genunea mai adânc de orice geneză
pântecul geme lasciv sub contracții de bezne
orizontul se divide în vene
țipă bastardul din mine clamând suprapuneri de lumi ancestrale
petarde de ani irosiți vieți oarbe numără invers
pulsul din matcă
(dacă în adevăr am să mă pipăi vreodată sau nu cui îi pasă
fără sfârșit șarpele mistuie galaxia din coadă)
în ocean perla o sete translucidă licitează
Graalul ciobește un nou început
odată cu vinul pe gât alunecă oameni umbre bermude hipnotice
blochează limba destinului culoarea relevă nevăzuta nuanță a spaimei
în carne mă dor blasfemia vieții destupă șampanie
fără autorizație sărbătoare perpetuă masca n-ascunde abisul ce-mi croșetează arterele
din parbriz o novă trage maneta ruletei roșu
sau negru
vibrația e tot ce contează sub confetti operăm pe cordul deschis
poala nopții acoperă ghilotina
fără îndurare la zar mă joacă ursita
pierde ea sau eu o moarte bogată oricum în răscruce taxează
botina aurie sau colbuita opincă își dispută pirueta cea mai votată
fără discriminare
în coapsa voluptății orgia sângelui desenează elipse oculte pupila desfide
orice gest din care lipsește golgota
mă amețește jocul acesta cred fără credință râd scot lacrima în afara legii
(oricum investiția nu mi-a adus dividende)
număr scrumirile încă n-am găsit cifra de aur din bucla spațiului
aștept în buza ridată a timpului omenirea
să-nceapă în sfârșit povestea legile prozodiei sunt clare
oare doar eu nimic nu pricep
sau aceasta e schema taina misterul de care vorbesc profeții
și cărțile sfinte
prizonier fără speranță călău îmi sunt în trup judec fără milă
condamn și execut din coșul călăului ies porumbei
și se răstoarnă cerul în craniu cu vuiet
într-un târziu de târziu
miros de busuioc îmi zugrăvește pereții iertării
clipa numără veșniciei tempo-urile scade viețile în care i-am găsit izvorului cristalinul
iedera privirii pune ecuator supernovei lista de prețuri
nu acceptă indexarea humei
oricât suprapun legile o corelare lipsește indubitabil chiar și preaplinul
poată să fie pedeapsă aflu confuz
în balanță de măiestrie un greier atârnă mai greu ca un munte
ar fi concluzia finală
la fel de absurdă ca și bilanțul acesta când nimic nu sfârșește
doar pasului meu trebuie să-i găsesc
longitudinea perfectă
012385
0
O poezie ca o ninsoare densă, amplă, ca și cum ar fi presărată de un artist celest, cu fulgi rotunzi, așezând straturi profunde peste caldarâmul clișeelor.