Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Pe sub pământ cumva și pe furiș

2 min lectură·
Mediu
toate vorbele le-am șoptit adânc în pământ
și mă cutremur și spice îmi cresc
la subsuori pe sub coaste în ochi
și crizanteme reci și pruni uscați
cât de prelung mă șuieră vântul în livezi
și câini subțiri și cai mascați
ca și cum o mie de cristale mă străpung
e zare și moarte pe câmpie în sus
și ne cresc crucile pe mormânt
cât cerul
se anunță un an cu belșug
unul câte unul bunii mei s-au tot dus se duc
și-mi crește frica în carne și ochiul mi-este stins
iar gerul în tâmplă ca un piron s-a înfipt
nici nu mai am genunchi de-atâta rugă
nici ochi de-atâta plâns nici gură
ce crezi, mă închipuiam cât muntele de înalt
deasupra câmpiei la veghe
și mă visam o candelă, lumină și duh
și sângeram în cuie pe cruce prins cu lut
ce oarbă-mi este frica ce rană îmi crește vina
nici dinți să-mi mestec soarta nici timp nu mi-a rămas
ce abis m-a cuprins de-a valma cât sunt de trist
ce coapse dulci arată moartea cât e de frig
și mă strecor în lume mânat de presimțiri
mă pierd în neguri reci de fum un abur îngeri căzuți
m-am rătăcit de mult
oriunde m-aș duce mă vei găsi
deși cumva m-am îmbolnăvit de moarte pe furiș
și ninge peste noi morminte
077840
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
222
Citire
2 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

petre ioan cretu. “Pe sub pământ cumva și pe furiș.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14086371/pe-sub-pamant-cumva-si-pe-furis

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea
Am lecturat cu deosebită plăcere!

Un text de Recomandat și multe stele...

Părerea mea.
0
@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Poezia scrâșnește de imagini puternice și virulente, iar „moartea” de care „te-ai îmbolnăvit”, pe „furiș” și pe nesimțite, este de fapt o altă viață, în care s-au încuibat o „frică oarbă”, o „vină” deschizând răni purulente, „neguri reci de fum” obturându-ți privirea panoramică, un „abis” cu goluri „de-a valma”, iar „ochiul stins” este resetat pe privirea poetică pătrunzătoare.
O poezie cu intensități, ca „o mie de cristale”, fiecare reflectând o lumină proprie.
0
@petre-ioan-cretu-0030869PC
petre ioan cretu
pentru trecere si semn.
La multi ani!
0
@petre-ioan-cretu-0030869PC
petre ioan cretu
pentru trecere si semn. Ca de fiecare data atent si... prezent la datorie.
La multi ani!
0
@mariana-pancuMP
Distincție acordată
Mariana Pancu
Prea multă tristețe și moarte și frig în poemul ăsta. Sunt multe imagini care m-au răscolit, dar nu pot să nu o amintesc pe asta: "nici dinți să-mi mestec soarta nici timp nu mi-a rămas" ...
Moartea nu e o pedeapsă, e o eliberare .. așa cred eu.
Un poem care merită stea.
0
@petre-ioan-cretu-0030869PC
petre ioan cretu
si eu cred asta. Mai ales cand survine dupa crancene suferinte, dupa toata singuratatea intamplata, dupa chin.
Totusi trebuie sa tinem cont si de uitarea ce urmeaza mortii si parca asta ma doare mai mult.
Multam de trecere si instelare si pentru parerea frumoasa despre acest poem.
Multamesc tuturor celor care imi va citi poemul si imi vor lasa semn.
Cum si le urez cititorilor mei un an mai bun si La nulti ani!
0
@veronica-pavel-lernerVL
Poezia m-a cutremurat. Am trait imaginile din metafore. Dar, in afara de "poezia" insasi a exprimarii, am fost impresionata de forta de transmitere, prin cuvinte, a imaginilor. Poemul mi s-a parut remarcabil, instelez.
0