în privirea veleitară a dumnezeului meu stă desculță viața

„Poemul” e ca un Dumnezeu care te creează „un bărbat poem, un pat poem, o femeie poem”, „și tot restul nefiresc de orb al lumii”, vezi cu gândurile poetice, asculți cu timpanul eufonic al poemului, iar „toate lucrurile ce se zbat să-și supraviețuiască” există mai întâi în mintea ta, obișnuită să privească realitatea cu ochii poemului, care transformă „simplitățile” de suprafață în profunzimi.
Poemul este al șaselea simț.