[se întunecau mâinile în dreptul iernii]

Poemul tău este ca un bloc turn, cu multe etaje și care nu are pilon de susținere, poemul nu are o idee pe care să o duci la bun sfârșit sau un epic de care să agăți versurile, ca un copac fără tulpină, foios și la primul vânt crengile nu vor sta legate, cad, și cad pentru că fiecare vers poate foarte bine fi citit/luat separat. Cât despre versuri, unele clișee, degete care adulmecă noaptea, cred că s-a mai spus de la cuneiforme încoace de multe ori, caut poezia aici: ai râs toate cuvintele din lume, nu, se pare că nu a eclozat. Per total, greoi, de gustibus, umblă la infrastructură:)Cu puțin efort din comentariul meu iese un poem:)

Este aceea că literatura română se dorește în continuare a fi subvenționată onaniștilor posesori de sentiment critic. Domniță poezia nu este un chilot ieftin ci o stare trimisă spre ceva concret. Forma poemului dar mai ales starea transmisă este în sine o poveste. Și sunt efectiv consternat că nu știți acest aspect. Dacă însă preferați să fumați poezia...deh este și asta o manifestare net geometrică a rațiunii domniei voastre. Cu deosebită considerație în considerație în considerație...

Cu riscul de a suporta orice fel de ieșire din partea autorului, mărturisesc că acest text pare o însăilare. Nu vreau să vin cu exemplificări multiple, consider că este absolut inutil. Textul acesta este "o tehnică" și nimic altceva. Ce înseamnă asta: "nu mi-am plimbat niciodată viața / în jumătatea corectă a trotuarului / ci într-un sân de femeie / răsturnat / dintr-un cuvânt abandonat / iresponsabil" Habar n-am de ce sânul de femeie era răsturnat. Și de unde?! Dintr-un cuvânt nu numai abandonat, ci și iresponsabil. Chiar dacă autorul va avea aceeași reacție ca în cazul commului emis de Carmen Măcelaru, eu tot nu înțeleg de unde această frenezie a autorului în a posta oricând, orice.

un text plin de clișee, formulări ale cuvintelor dintre cele mai bizare, abracadabrante, de cele mai multe ori greoaie, și fără un înțeles clar. cum adică, "curgeau priviri uscate când se împărțeau trupurile
în zile indirecte". m-am tot gândit, unde se puteau împărți trupurile?, la morga vreunui spital, și cum vine asta, "în zile indirecte"? da în zilele directe, mă întreb, ce se împărțea?
sau, "nu mi-am plimbat niciodată viața
în jumătatea corectă a trotuarului" cum adică? logic este că, viața se desfășoară pe trotuar, de-a lungul lui, de-a latul, în diagonală, dar nu în el, în fine, în jumătatea corectă, cum zice autorul, și mă întreb ce se întâmplă în jumătatea incorectă? și aș putea continua.
pe de altă parte, nu pot să nu observ aroganța, lipsa bunului simț al autorului fată de cineva care nu-i apreciază textul. le dau dreptate autorilor, Carmen Măcelaru și Marin Badea, pentru comentariile lor pertinente. nu cu mult timp în urmă autorul a avut cam aceeași reacție și față de doamna Nache Mamier Angela. este rușinos pentru cineva care se vrea un autor cu pretenții

Este a doua oară când mă mușcați de spaimă...vă recomand iarna...uneori nu are nevoie nici de ochelari de soare nici de perorațiile domniei voastre. Știu...sunteți inepuizabil de pupin(dorist)!!!

viața neplimbată în jumătatea corectă a trotuarului presupune că niciodată nu am trăit între limite...eu sunt propria mea limită....nu vă luati de sânii femeii mele...doar eu am dreptul să-i judec!

Pentru autor: “Pe de altă parte, în chip paradoxal, scriitorii valoroși de astăzi sunt mai modești decât scriitorii lipsiți de valoare, care sunt foarte agresivi. Și sunt agresivi, poate, pentru că undeva, în sinea lor, își dau seama că nu au valoare și îi doare foarte tare că se spune asta” – Alex Ștefănescu.
http://www.romlit.ro/profesia_de_critic_literar
Iată definiția care va intra in istoria literaturii: Într-adevăr, poezia e un chilot scump, din dantelă, foarte transparent, prin care încerci să vezi tot și excită. Metafizic, fie vorba, sunt obișnuită cu chestii/ versuri grele:):), așa că dă-mi voie să nu leșin la degetele care adulmecă fie și noaptea:):)

sunt pasaje care mi-au plăcut și le consider bune precum
"ai râs toate cuvintele din lume","ți-am explicat/că nu mă deranjează să te port/în buzunarele goale/să ucid alfabetul din pumnul tău/să-ți atârn vechiul de cerul gurii", "nu mi-am plimbat niciodată viața/în jumătatea corectă a trotuarului" precum și ultima strofă. Dacă ar fi să fie ceva fără de care aș citi textul ar fi anumite completări care apar cu scopul de a da dinamism imaginii, iar fără ele cred că strofa ar avea mai multă putere.
O seară bună