am sfâșiat radioul până i-au sângerat sunetele
lipite înăuntrul mecanismului tu spălai tufele de trandafiri ca pe niște haine cu mânecile în genunchi (ana este doar un nume condamnat la moarte) și nu îți mai spun despre ea deja au
DDDaniel Dăianun cer fragmentat într-un orizont orizontal sau poem despre celălalt eu care a murit
într-o solidaritate suspectă prejudecata mea este un portret din flori căzut în partea a doua a calvarului pentru că și identitățile se pot naște din mai multe mâini la fel cum se nasc copiii din
DDDaniel Dăiano insectă tandră alunecă prin sângele tău și
din tot ceea ce te roade eu mă hrănesc în formă de sus te acopăr cu bătăile mele de inimă și puțin câte puțin îmi spui că ai vrea să te învelesc într-un bandaj de sticlă pentru ceilalți care vin
DDDaniel DăianAceastă frică îngrozitoare a venit să-mi spele sângele de roșu.
O doamnă a doamnelor îmblânzind tentaculele pseudonimului. Tu îți dai seama că dintr-o singură lacrimă aș putea îneca un oraș întreg? dar răul se îmbracă întotdeauna în haine de firmă umblă cu
DDDaniel Dăianpoemul unui fel de giulgiu
pe de o parte sunt foarte mult de scris și de obicei oamenii caută în locurile cele mai greu de digerat să îmi găsească punctele slabe apoi să se îndoape cu ele de parcă slăbiciunile mele i-ar
DDDaniel Dăiansuntem atât de puțini
în compania acestei nevroze care a înghițit gâtul lebedei într-un alfabet al învârtirii încât ne întrebăm care pic din noi ar fi capabil să fugă și să spună lumii că din cauza noastră toate
DDDaniel Dăiane ca și cum te crezi viu
un viu peste care se pișă lumea din tot sufletul ei e ca și atunci când toate drumurile tale sunt poduri de lemn în care au murit cuiele de bătrânețe și absolut tot echilibrul ăla mai stă în
DDDaniel Dăianroata din față a dispărut într-o indiferentă și îndepărtată ninsoare
care patrula bucătăria unde îmi plănuiam păcatele cu o îndârjire de nedescris dar nu a dispărut doar roata ci și angrenajul mecanismele complicate ale încrederii mele în lucrurile care duc și
DDDaniel Dăianpoezia este femeie bărbatului
nu un pat cu două picioare lungi închise într-un gest o femeie poezie este o femeie unde substantivele nu se adună niciodată să latre în cerc este doar un gen care se încurcă în
DDDaniel Dăianîn noaptea asta voi scrie până la epuizare un măr
tu îmi vei spune că merele s-au copt deja și ceea ce vreau eu să fac este o tâmpenie cu toate astea fiindcă tu ești mai întâi femeie și mult după judecata de apoi te voi ignora și voi continua
DDDaniel Dăianuneori entuziasmul rupe din mine
bucăți mari de plâns și atunci simt frica trupului învăluindu-mă într-o mare nepereche într-un sânge atât de timid încât nici nu știe ce ar trebui să facă să rămână sau să curgă dar asta se
DDDaniel DăianScurt tratat despre întuneric!
orice exercițiu gata să te surprindă între fălcile lui are la bază o foame de nedescris pe care nu o hrănești așa cum faci cu propriul tău câine un gol negru o beznă care aproape o poți prinde în
DDDaniel Dăian***
beat mort dăian traversează șoseaua mahmură cu o lesă trează în mâna care înjură porcos subteranul îngrozitor al unui pahar care s-a spart de frica lui coborâtă din ce în ce mai mult într-un
DDDaniel Dăianiar acum dacă tot este un anotimp băltos
să ne ridicăm prin măruntaiele cailor o scară către o cutie de bomboane să-i deschidem doar un singur capăt cu dinții și de acolo să împărțim dulcele stil clasic oamenilor străzii darrr asta
DDDaniel Dăianexact în momentul când vii de unde ai plecat realizezi că ești un om umblat
un bărbat cu o sută de vieți aruncate în spate și o singură fereastră închisă din cauze naturale probabil fiecare poartă mănușile potrivite pentru conversația potrivită într-un moment
DDDaniel Dăiandin zâmbetul meu smerenia se împute ca o virtute într-un suflet de găină
cred că sunt adevărat îmi spun de fiecare dată când mă iei în seamă scriu albul la superlativ dar nu îngrop nicio rugăciune în el dacă vorbesc clipesc și înghit în sec sunt un văzut printre
DDDaniel Dăiannici măcar granița dintre cele două cifre ale răului
nu mai dispune de gramul acela de încăpere dispusă să acopere urâțenia cu var tindem să ne înghesuim substanțele cenușii unele în altele ca într-un gang bang al minților unde toate
DDDaniel Dăiansunt rar și feroce când îmi arunc ochii în ceilalți
când merg pe stradă și tu vii să îmi acoperi pleoapele cu bucăți de pâine țip și nu se aude niciun comentariu înapoi niciun ecou demolat nu îmi abate calea de la probabil zilnic mă îmbrac în
DDDaniel Dăianchiar și obișnuitul l-au îmbălsămat
pentru vremurile mai tulburi ca de obicei și l-au ascuns sub pielea noastră cu pași minusculi apoi ne-au îndemnat să ne bem mințile până când deveneau suficient de ușoare să încapă într-un
DDDaniel Dăiandacă ne vom întoarce vreodată gloanțele
să nu te înspăimânți pur și simplu o să te doară puțin inspirul apoi lucrurile vor reveni la normal sângele o să acopere împușcătura glonțul o fie una cu sufletul tău și nu îți vei mai aduce
DDDaniel Dăiandin plecările mele animalice au rămas doar carcasele
și anii când am uitat de mine atât de mult încât lipsa pauzele arse pe rând în crematorii au devenit același lucru cu gropile comune săpate din milă prin ghivece aici și acum sunt numitorul
DDDaniel Dăianar fi fost doar un bărbat aflat la sfârșitul imaginației
un bărbat cu un pahar gol în mână care cerșea setea asta ar fi fost dacă nu interveneau zâmbăreții cu aripi pacificatorii de ocazie să-i spună că încă mai are de trăit vina din formol încă este
DDDaniel Dăianiubito aici plouă cu dumnezeii vecinilor mei
în care au început deja revoluțiile să nu se mai recunoască ochii tăi verzi stau singuri în dulap și probabil vor înceta să mai vadă după un timp ușile închise sau poate vor spune nu
DDDaniel DăianRugăciune pentru umărul tău drept!
stupidul alerga în cele patru picioare ale inevitabilului mă înconjura cu pasiune așa că nu am mai tăcut ca în alte dăți și am început să îmi spun rugăciunea mea de bețiv frumos adormit foamea
DDDaniel Dăian