Această frică îngrozitoare a venit să-mi spele sângele de roșu.

O doamnă a doamnelor îmblânzind tentaculele pseudonimului. Tu îți dai seama că dintr-o singură lacrimă aș putea îneca un oraș întreg?

dar răul se îmbracă întotdeauna în haine de firmă

umblă cu tocurile prin lumina ochilor mei într-o încercare de a traversa în lumea de dincolo

un cuvânt prețios

sau un bagaj de mână înăuntrul căruia stau ascunse rujurile proaspăt îmbibate

în culoarea aia pierdută

spălată bine și refolosită în scopuri înalte

pentru că îți dai seama ce risipă ar fi fost

dacă era lăsată doar așa

să se scurgă prin cavă

și într-un mare fel aș putea afirma că are dreptate

la ce bun să urce și să coboare un lichid printr-un nume de bărbat dacă acel bărbat nu știe să fie numele lui

de cele mai multe ori doar aprind bricheta și tac de lumină

sau confecționez războaie în minte

măcelăresc populații întregi de necredincioși

de insecte

mâinile mele se transformă în obuze pentru nesimțire

picioarele mele în câini de luptă

urletele mele în acoperișuri pentru cei săraci cu duhul

și tu îți vei putea da seama ce frică

ce groază

ce teroare aș fi?

nu mai bine vine ea frumoasă ca o herghelie de glezne

să-mi rupă țipătul în bucăți

până rămâne doar poetul incurabil?!

Așadar ce frică domnule

ce frică ar mai acoperi vodca să nu se apropie

de buzele mele?