Noaptea e mai neagră ca marea

Iubirea îți pare uneori „o himeră venită din alte lumi”, o cauți „pe faleza” pe care valurile emoțiilor o scurmă pentru a da de sentimentele în stare pură, căci „nerăbdarea” de a descoperi iubirea „e aspră și zurlie”, și se transformă într-o „batjocură” a nesincronizării dintre două ființe, „ruptă de real” și ostracizată în „umbra nopților”.
„Iubirile” traversate de tenebre „se plâng de uitare și descompunere”, amenințate de degenerescențe.

Căutarea iubirii e mereu o aspirație a omului care nu se poate împlini fără ea și de aceea dă naștere la imaginație și trăire de la cea simplă la cea poetică.