nu te-am cunoscut personal

„În singurătățile tale absolute”, concretul se dizolva în visări, în care realul se dilua și din reminiscențele lui se hrănea sinele, căci în solitudine îți „atingeai umbra ca pe a unui străin”, ce pulsa, vibra, zvâcnea și tremura, și atunci ai ancorat-o de „sufletul bătătorit părând ermetic”, însă își deschidea supapa pentru a colabora cu sensibilitățile.
În „aerul de tămâie și smirnă” s-a întrupat acel personaj magic și „fascinant”, aflat la capătul „pelerinajului” tău.

... personajul magic si fascinant nu era altul decat.... Dumnezeu (in cel de al doilea ipostasis, cel hristic (cf. golgota, rugul viu), desi, cum stim, 1=3, deci cele trei persoane nu sunt, de fapt, decat una)!! Nu am folosit majuscule desi de regula o fac si cred cu toata fiinta in ratiunea folosirii lor, pt ca nu am vrut sa dezvalui chiar de la inceput identitatea personajului respectiv.A fost un moment in care am simtit profund ce dor imi e de Dumnezeu si am asternut un mic ravas pe care nadajduiesc ca si El l-a citit cu ingaduinta parinteasca fata de mine...

SINCERE MULTUMIRI!!