Când am ajuns era deja coadă. Ptffffiu! Și ce coadă. N-am mai văzut așa ceva în viața mea. Ceea ce e de înțeles, dat fiind circumstanțele, dar, mă rog... Nu
Calu’ zace tolănit pe canapea, cu mâna stângă sprijinind pe reazem o sticlă de bere pe jumătate goală. Pare semiadormit. La un moment dat se dezmeticește și cu mișcări lente își
E o formulă consacrată. E ca o axiomă, o aserțiune care nu are nevoie de nicio demonstrație. Mai e nevoie să continui? Nu-i așa că nu? Bun, atunci hai să-i punem punct.
Cum? De ce e o
Calu’ stă tolănit pe canapea, cu capul rezemat în palmă, răsturnat peste reazem. Poartă un maiou alb și o pereche de jeans decolorați. În picioare are bocanci. Părul negru, lung până
Into the Wild e un film din 2007 a lui Sean Penn care spune povestea lui Christopfer Johnson McCandless, un tânăr de 20 de ani cu o copilărie marcată de zbuciumul existenței părinților săi, care după
demonul meu într-un târziu m-a părăsit.
ca-ntotdeauna mi-a sărit ca un tâlhar în spate,
și-a înfipt în mine ghearele însângerate,
strecurându-mi în plămâni un aer învechit.
iar eu m-am zbătut,
8 Martie și „dezbrăcatu’”
Era probabil în urmă cu vreo 10 - 12 ani, când fenomenul se acutizase pe la noi. Îmi aduc aminte de titluri prin ziare, în care redactori deznădăjduiți se întrebau cu
Am vizionat și eu filmul fraților Coen și pot spune încă odată că criteriile după care se acordă premii, fie în cinematografie, fie aiurea, nu au nicio legătură cu valoare. E într-un fel
Am primit filmul ăsta de la un prieten ale cărui alegeri în materie nu sunt dintre cele mai fericite. Cu atât mi-a fost mai mare mirarea cu cât filmul e relativ recent, din 2007, și a scăpat atenției
Am urmărit “Interview” pe IMDB, odată pentru ca era filmul lui Steve Buscemi și pe urmă pentru că în dreptul lui scria “limited”. De aceea am fost oarecum mirat să-l văd la cinema. Cât despre
O prietenă, masterandă la filologie sau așa ceva, m-a rugat să-mi dau cu părerea despre un volum de poezie al cărui recenzie, temă de seminar mi se pare, îi dădea dureri de cap. N-am auzit în viața
ruinele dineurilor vulgare...
umbre
taie-n curbe umede
resturile
unei cine canibale.
prea multă
sete
inundă
rozele goale
săpate în trunchiul unei pietre
de ceară arsă în
inimă.
Ce vă spuneam mai înainte despre Nobelul pentru literatură? Că e numai politică și militantism de doi bani, ca și la Cannes. Anul ăsta l-a luat o cvasinecunoscută scriitoare feministă de origine
Romanciera irlandeză Anne Enright a câștigat premiul Booker din acest an, unul dintre cele mai prestigioase distincții pentru literatură din lume.
În cadrul unei ceremonii la
Pe cuvântul meu de pionier că aș fi vrut să scriu o cronică pozitivă pentru 432, sau 423, sau... Oricum, nu are nicio importanță. Am pornit de acasă spre cinematograf, gândindu-mă că am să mă
Horror flashback
Era prin vară, o căldură de se topea sticla de bere, iar berea,... uau! fierbea în mațe. Tocmai eram în ajunul unei alte perioade crunte dintre slujbe și încercam să-mi înec
“arată-mi un om care stă singur și are o bucătărie permanent jegoasă, și, în 5 cazuri din 9, am să vă arăt că avem de-a face cu un om extraordinar”.
Charles Bukowski, 6 27.’67,
Lui și-a mai comandat o bere, iar pe mine m-a întrebat ce mai vreau, așa că am mai luat și eu încă o apă tonică. Părea dărâmat. Sau, mă rog, aproape dărâmat. Ne cunoșteama din școală. Nu se
\"Odată cu intrarea în UE și cu accelerarea globalizării, ne pasc o sumedenie de noi sărbători occidentale cu tradiție, precum Ziua Tatălui, Ziua Burlacului etc. Așadar nu mai era de întârziat! Fel
alergam în putere nopții, Tată,
cu brațele întinse în văzduh,
râzând și lăsând întunericul să creadă,
că nu mă tem de ce-am văzut.
îmi lăsasem păul lung, de fată,
și prin spinare aripi îmi
M-am dus să văd Apocalypto fără mare tragere de inimă, într-o sâmbătă, din plictiseală. Așa cum mă așteptam, nu m-a dat pe spate. Nu am regretat însă că m-am dus, cu atât mai mult cu cât n-am avut
sunt gol.
uitați-vă la mine,
la pielea mea întinsă pe oase.
împungeți-mă cu degetul în coaste.
priviți privirea mea de câine.
sunt slab,
emaciat ca o mumie
cu maxilarele-ncleștate,
cu
“Oamenii care nu sunt celebri, mă obosesc”, Elisabeth Hurley
“American Psycho”
Am văzut filmul, probabil, de vreo cinci ori, și ardeam de nerăbdare să citesc cartea. Nu mi-a venit să cred când,