Poezie
Ics
1 min lectură·
Mediu
alergam în putere nopții, Tată,
cu brațele întinse în văzduh,
râzând și lăsând întunericul să creadă,
că nu mă tem de ce-am văzut.
îmi lăsasem păul lung, de fată,
și prin spinare aripi îmi rodiseră plămânii,
și credeam că lumea-i mai degrabă lungă decât lată,
și eu o conduceam precum stăpânii
vremurilor de altădată.
iar cerul era o mare întunecată,
în care păsări înotau precum delfinii,
însoțind corabia-mi cea beată.
și apoi m-am prăbușit cu ochii în țărână, Tată,
și-am mușcat pământul cel amar,
ce mie mi-a părut mai dulce decât sânul virginal
al fecioarei arzând de dorința de a fi violată.
cu unghiile și cu dinții i-am sfâșiat făptura toată,
și i-am băut sângele din cupe de cristal,
și viața clocotea în mine ca niciodată,
și m-am trezit...
și-am plâns...
ca un copil,
tânjind după coșmar.
013.877
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan cirezaru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan cirezaru. “Ics.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-cirezaru/poezie/238807/icsComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMVMVasile Mihalache✓Există o capabilitate a discursului şi inspiraţie meritorii. Numai că ochiul autocritic al poetului nu pătrunde în interiorul mesajului pe care îl transmite.Rămân atitudini tangenţiale care deturneayă înţelesurile înspre locuri fără ieşire, practic ruinând toată argumentaţia lirică.
0