perpetual red
the ones which, cursed, forever dwell far from the shores of the known world, sunk in the deepest pits of hell, both young and old, may once recall the touch of their immortal stare from the beyond,
căpitanului nostru
cu ochi turtiți, dar fruntea-naltă, la spate, coada îmbârligată; vulpoi pleșuv în chip de monstru, fii căpitanul nostru. șmecherește tragi cu ochiul, mai expresiv la față ca Pinochio; vulpoi
Orfanul și carisma răului
demonul meu într-un târziu m-a părăsit. ca-ntotdeauna mi-a sărit ca un tâlhar în spate, și-a înfipt în mine ghearele însângerate, strecurându-mi în plămâni un aer învechit. iar eu m-am zbătut,
nu-i nimic
ruinele dineurilor vulgare... umbre taie-n curbe umede resturile unei cine canibale. prea multă sete inundă rozele goale săpate în trunchiul unei pietre de ceară arsă în inimă.
Ics
alergam în putere nopții, Tată, cu brațele întinse în văzduh, râzând și lăsând întunericul să creadă, că nu mă tem de ce-am văzut. îmi lăsasem păul lung, de fată, și prin spinare aripi îmi
gol
sunt gol. uitați-vă la mine, la pielea mea întinsă pe oase. împungeți-mă cu degetul în coaste. priviți privirea mea de câine. sunt slab, emaciat ca o mumie cu maxilarele-ncleștate, cu
strigoiul
strigoiul eu nu iubesc pe nimeni și nimic și nu urăsc nici iadul, nici dumnezeirea, nici târfei, nici fecioarei nu simt nevoia să mă-nchin. eu doar, cu vinele strânse între dinți îmi sug
omega
sunt singur, doamne, țintuit aici, cu spectrul morții dinaintea mea, și încerc să cred, cu voia ta, că nu e mare lucru să te stingi. privesc în cer cu ochii triști și aștept sfârșit fără
carmen seculare
carmen seculare am numai dinți, ca să hohotesc isteric și să mănânc copii cuminți, care se tem de întuneric. de aceea dracu\' m-a făcut cu dinți! am numai gheare, ca să scobesc în
Majâie dă poiejâie
Majâie dă poejâie “NOAPTE MAGICA DE POEZIE! - Cultural - nr. 41 / 1 Martie, 2006 Vineri, 24 februarie a.c., de la ora 20, un numar de 30 de poeti din judet (!), mai exact din Targu-Mures,
Geneză
Geneză ...iar eu dormeam cu palmele pe piept un somn adânc și fără vise, pe patul rece și jilav culcat, încremenit, cu pleoapele închise... nu țineam nimic să mai îndrept. nădăjduiam c-am
gri instant
gri instant eu sunt copilul lumii de asfalt, născut în urma unei crime în orașul meu, cenușiu și sepulcrat, ce-mi soarbe sufletul și lasă golul ce rămâne, un sâmbure al urletului din
Scrum
Scrum la ce te uiți? e destul loc. după cum vezi, nu sunt chiar fleț. pe chipu-mi, privirea unui dobitoc, dar, zău, nici tu nu-mi pari isteț, ba chiar puțin cam idiot. eu n-am noroc, tu n-ai
Blânda Muribunda
Blânda Muribunda ea nici nu mă privea, dar, pe chipul ei, zâmbetul palid era deajuns să știu că nimic rău nu mi se va întâmpla, chiar dacă cerul, în mânia lui, și-ar frânge bolțile spre a
Setea
Setea rămas în întuneric singur, simt cum ochiul meu încet se stinge. cad în genunchi și încep să tremur. brațul meu drept brațul meu stâng frânge. mă-nchin la tine, Dumnezeul Meu care ai
înger cu aripile frânte
înger cu aripile frânte gândeam gândurile nerostite și rosteam cuvinte de eter, înghițiam lungi lame de oțel, dezgolind goliciuni deja dezgolite, și atunci o umbră s-a desprins din nor și s-a
Natură moartă
Natură moartă pereți de nisip... ferestre cu sticla zgâriată... o liră zace deoparte. o fată de ipsos cu genunchii la gură și Vântul urât ce se strâmbă și-njură... pe masă stau flori, și
pentru copilul m(eu)
pentru copilul m(eu) eu pentru tine am scris, copilul meu cu chip pierit, pentru privirile tale întunecate, pentru tine, care nici nu te-ai născut și ai și murit, cu genunchii sfârtecați și
măcelul și măcelăria
măcelul și măcelăria rigor mortis în Măcelăria cu zidurile de porțelan pătate de cărnurile atârnând însângerate, emanând discret, dar obsedant, furia și groaza clipelor în care au fost
pace
pace atât de bine e acum și atâta pace e în jur, miros de flori, aromat fum, steluțe verzi mă ispitesc de pe boltă să le fur și să le-nghit, c-au gustul bun. un văl de roz. munți de dorințe
EU
EU întâiul dușman al meu sunt eu cu brațele crestate, cu cerul gurii și tâmplele împușcate, cu viscerele sfârtecate, cuie găurind palmele mioarei lui dumnezeu. cine ești tu, privind la
Fontaine necrofilique
Fontaine necrofilique mi-am înălțat ochii și-am privit lumina aceea lividă, care izvora din albastrul de sticlă al cerului acela înțepenit, spre care rugile în zadar se ridică, iar pruncii
