EU
întâiul
dușman al meu
sunt eu
cu brațele crestate,
cu cerul gurii și tâmplele împușcate,
cu viscerele sfârtecate,
cuie găurind palmele mioarei lui dumnezeu.
cine ești tu,
privind la
S-a împlinit anul și revista „Vatra” mi-a publicat două pagini de proză scurtă. Uuuuuuuuau! A fost ca un vis devenit realitate. La exact un an de când i-am lăsat domnului Kocsis cinci povești, să
Gata! Ceea ce eu bănuiam încă din vremea în care New Kids on the Block erau în mare vogă, adică acum vreo 20 de ani, a fost dovedit științific, asta în cazul în care statistica poate fi considerată o
Criza se pare că a ajuns și la Hollywood. Și nu mă refer aici la domeniul financiar, asupra căruia și-a pus amprenta de ceva vreme. Mă refer la conținutul artistic.
Să nu vă gândiți la Wall Street
De curând, în campania de promovare a ultimului său film de corectitudine politică, Django, Quentin Tarantino a suferit o sincopă în discursul său, altfel flamboiant, ca întotdeauna, iritat fiind de
M-am dus să văd Apocalypto fără mare tragere de inimă, într-o sâmbătă, din plictiseală. Așa cum mă așteptam, nu m-a dat pe spate. Nu am regretat însă că m-am dus, cu atât mai mult cu cât n-am avut
Mircea, de la Arta, mă avertizase de altfel. Din ghișeul ecranat de boarfele lăbărțate pe toți pereții de expoziția cu vânzare, constituind noua strategie RADEF de rentabilizare a cinematografelor
O prietenă, masterandă la filologie sau așa ceva, m-a rugat să-mi dau cu părerea despre un volum de poezie al cărui recenzie, temă de seminar mi se pare, îi dădea dureri de cap. N-am auzit în viața
Calu’ zace tolănit pe canapea, cu mâna stângă sprijinind pe reazem o sticlă de bere pe jumătate goală. Pare semiadormit. La un moment dat se dezmeticește și cu mișcări lente își
“Eu când vreau să fluier, fluier” a trecut și prin târgul de pe Mureș și m-am dus să-l văd și eu, cu inima strânsă, la cinematograful împărțit între actul de cultură și expoziția de boarfe cu
Calu’ stă tolănit pe canapea, cu capul rezemat în palmă, răsturnat peste reazem. Poartă un maiou alb și o pereche de jeans decolorați. În picioare are bocanci. Părul negru, lung până
8 Martie și „dezbrăcatu’”
Era probabil în urmă cu vreo 10 - 12 ani, când fenomenul se acutizase pe la noi. Îmi aduc aminte de titluri prin ziare, în care redactori deznădăjduiți se întrebau cu
Pe cuvântul meu de pionier că aș fi vrut să scriu o cronică pozitivă pentru 432, sau 423, sau... Oricum, nu are nicio importanță. Am pornit de acasă spre cinematograf, gândindu-mă că am să mă
Când vestea despre identitatea secundară sub care în ‘89 Nicu Mihoc dădea pe goarnă la Secu despre cine intenționa să părăsescă țara a transpirat pe blogul jurnalistului Andrei Bădin, cineva din
\"Odată cu intrarea în UE și cu accelerarea globalizării, ne pasc o sumedenie de noi sărbători occidentale cu tradiție, precum Ziua Tatălui, Ziua Burlacului etc. Așadar nu mai era de întârziat! Fel
De ce filmul românesc de tot rahatu’ e premiat la Cannes?
Pentru că e de tot rahatul. Adică, de la Moromeții și Reconstituirea nu s-a mai făcut nimic decent măcar, poate cu excepția Balanței. Până
Cred că am auzit mai întâi CTP-ul vorbind despre filmul ăsta. Apoi a început să ia premii. Un Certain Regard la Cannes, un premiu la care România pare deja abonată, dacă nu cumva e o distincție care
pentru copilul m(eu)
eu pentru tine am scris,
copilul meu cu chip pierit,
pentru privirile tale întunecate,
pentru tine,
care nici nu te-ai născut și ai și murit,
cu genunchii sfârtecați și
Majâie dă poejâie
“NOAPTE MAGICA DE POEZIE!
- Cultural -
nr. 41 / 1 Martie, 2006
Vineri, 24 februarie a.c., de la ora 20, un numar de 30 de poeti din judet (!), mai exact din Targu-Mures,
Horror flashback
Era prin vară, o căldură de se topea sticla de bere, iar berea,... uau! fierbea în mațe. Tocmai eram în ajunul unei alte perioade crunte dintre slujbe și încercam să-mi înec
Am primit filmul ăsta de la un prieten ale cărui alegeri în materie nu sunt dintre cele mai fericite. Cu atât mi-a fost mai mare mirarea cu cât filmul e relativ recent, din 2007, și a scăpat atenției
Din start vreau să declar sus și tare faptul că nu sunt antisemit. Deși cred că un stat autointitulat Israel în mijlocul lumii musulmane nu avea ce să caute, doar pentru că într-o carte scrie că
ruinele dineurilor vulgare...
umbre
taie-n curbe umede
resturile
unei cine canibale.
prea multă
sete
inundă
rozele goale
săpate în trunchiul unei pietre
de ceară arsă în
inimă.