Poezie
pavilioane cu ruj
3 min lectură·
Mediu
stăm amândoi în acest oraș și ni se pare că e cât pământul de mare
asta pentru că avem cinema și cluburi pentru că la orice oră
o frumoasă roșcată cu sau fără fluturi tatuați în polii intimi
ne poate arăta cum e să fii cel mai dorit bărbat sau cum e să fii
tată dacă nu știi să folosești baloane cu epoleți pe tâmplă
când eram mai tineri aveam visuri legate de cotoarele lui borges
de morții lui bacovia de cântecele lui saba și cu femeile lui bukowski
și ne doream să fim ca ei să adunăm toate cuvintele din lume
să le punem în borcan așa cum ne-au învățat bunicii că se pun
castraveții în oțet și noaptea când insomnia ne lua chipurile și le ducea
în alte paturi să îl deschidem și să mâncăm așa cum preoții știu
să mănânce la praznic de sufletul mortului așa cum vatmanii știu să
mănânce pe liniile ce leagă toate cartierele din oraș așa cum păsările
știu să mănânce în piața unirii boabele cu fildeș aduse de turiști
*
stăm amândoi în acest oraș și ni se pare că lumea și-a adus sufletul aici
asta pentru că avem galerii de artă și biblioteci și un râu în care pet-urile
înoată în funcție de cum bate vântul asta pentru că la orice oră există o
salvare cu licurici care cântă unui bolnav doinele cele mai sângerânde
asta pentru că străzile sunt aglomerate cu tălpi care formează un puzzle
al tăcerii noaptea un covor al obsesiilor ziua un nor de carne pentru furnici
când eram îndrăgostiți aveam pentru iubitele noastre poeme replică la
orice detaliu de exemplu când vedeam soarele pe sub coapsele femeilor
cu picioare de trunchi de copac îl aduceam din atelier pe rilke când deasupra
era albastru printre noi albastru și dedesubt albastru îl aduceam la micul dejun
pe frank o`hara când femeile ne aruncau ca la păsări priviri iscoditoare
coboram cu ele în infern alături de rimbaud iar acolo fiecare năștea de câte
ori vroia dar acum cerneala noastră a înaintat în grădinile de palmieri ca
îngerii care bâjbâie văpăile sufletelor
*
stăm amândoi în acest oraș ca niște zei și ne hrănim cu vinuri și țigări îmbălsămate
ascultăm dimineața soarele cum lovește în stâlpii de înaltă tensiune ca la ușa unei
noi iubite ascultăm noaptea cum luna lovește în cozile pisicilor persane uniforma
pământului și noi dansăm și noi iubim femeile crude și noi râdem când ne privim
în scrumierele pline de țigări învinețite cu ruj și așteptăm locomotiva să treacă pe
bulevard ca un șarpe și în el să urcăm și să ne-învăluim cu liniștea neprevăzută
și să adormim în pavilioanele de lemn tapițate cu flori cuie și figuri sfinte
0138.800
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Gorban
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 453
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Gorban. “pavilioane cu ruj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-gorban/poezie/13927051/pavilioane-cu-rujComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGun poem bine realizat, imagini puternice, comparatii din cele inedite; orasul, cat pamantul de mare, in care \"lumea și-a adus sufletul\", candva loc din care se cobora in infern cu iubita alaturi de rimbaud etc, este acum doar loc din care ne hranim cu vinuri si tigari inbalsamate si \"ascultăm dimineața soarele cum lovește în stâlpii de înaltă tensiune ca la ușa unei noi iubite\". bun!
numai bine,
alex
numai bine,
alex
0
GDTitlul m-a dus cu gândul la \"The Far Pavilions\", celebrul film. Mi-a plăcut poemul, are un echilibru și o melancolie aparte, surprinzătoare la un autor atât de tânăr. Nu sunt o comentatoare de poezie foarte pricepută, dar m-a încântat lectura.
Cu aprecieri,
D.G.
Cu aprecieri,
D.G.
0
CSDistincție acordată
poemul m-a surprins prin fluiditate, in ciuda aspectului aglomerat care anunta o lectura dificila. metaforele vin natural, sunt presarate echilibrat, exact cat trebuie pentru a da un twist si a pastra totusi aerul natural-citadin al poemului. n-are rost sa le citez, sunt convinsa ca cititorul le va remarca singur cu placere.
o intrebare: n-am inteles \"baloane cu epoleți pe tâmplă\", in fine, am luat-o drept drept excentricitate poetica avand contributia ei la pitoresc.
pentru impresia de profesionalism (poemul pare lucrat sau cel putin bine gandit fara a-l deturna spre artificial)si pentru cele spuse mai sus, vei fi fericitul (glumesc, desigur) primitor al primei mele stelute.
o intrebare: n-am inteles \"baloane cu epoleți pe tâmplă\", in fine, am luat-o drept drept excentricitate poetica avand contributia ei la pitoresc.
pentru impresia de profesionalism (poemul pare lucrat sau cel putin bine gandit fara a-l deturna spre artificial)si pentru cele spuse mai sus, vei fi fericitul (glumesc, desigur) primitor al primei mele stelute.
0
CRApreciez ca este invocat inegalabilul maestru al elegiei duineze;Rimbaud este insa cel mai aprop(r)iat de spiritul de fronda:\"soarele loveste in stalpii de inalta tensiune\" cu aceeasi indreptatire cu care talentul loveste impostura si...da, tu ai talent!
Stiu ca sintagma \"baloane cu epoleti pe tampla\" poate fi explicata, dar parca strica tentatia de a trai magic intr-un recipient profan, ce spui?
Polisindetul din finalul poemului, menit sa fortifice atentia auditorului(cititorului), pe tine te adoarme:e voit sau nevoit?
Stiu ca sintagma \"baloane cu epoleti pe tampla\" poate fi explicata, dar parca strica tentatia de a trai magic intr-un recipient profan, ce spui?
Polisindetul din finalul poemului, menit sa fortifice atentia auditorului(cititorului), pe tine te adoarme:e voit sau nevoit?
0
MMîmi place cum confecționezi artificii din substanțe chimice precum... borges, bacovia, bukowski, rilke, o’hara și rimbaud, la care adaugi și o frunză de tabac personal, totul pentru acea „liniște neprevăzută”, pe care o voi căuta și pe aici, și prin alte părți. Un pic încărcat pentru mine în clipa asta, însă voi reveni pentru a mai desluși conexiuni.
0
PP***
remarc:stăm amândoi în acest oraș și ni se pare că e cât pământul de mare
remarc:stăm amândoi în acest oraș și ni se pare că e cât pământul de mare
0
DMUn \"pavilion cu ruj\" si cu scrumiere pline de tigari invinetite, asta este viata noasta cea de toate zilele si noptile. Lasa ca avem o consolare... trece repede, scapam si dormim mult, mult de tot!
0
TM
e absolut cuceritor cum curge poezia asta din nimic si despre aparent nimic! practic nu te poti opri din citit si pe masura ce citesti esti prins intr-o avalansa de imagini/idei/sentimente/stari/senzatii. un poem incredibil!
0
CDun text care mi-a plăcut pentru mesajul contemplativ ce se lasă dedus cărtărescian dar și macedonskian, în pofida lui,, că e cât\'\'...La versul ales ca titlu, acordul se face cu locomotiva, corect este ,,în ea să urcăm\'\', dar poate fi acceptat ca licență poetică...
0
ARimi place prezenta incomensurabila a feminitatii in acest text. imi pare ca e scris de Otilia din \"Enigma Otiliei\". imi place.
0
(e un tipo acolo:eponeți pe tîmplă?)
L-aș recomanda, dar cum?