caii din Perugia

am citit poezia de doua ori, nu e prima data cand imi trebuie un interval de timp ca sa stiu cat imi place. a trebuit sa trec peste incarcatura de imagini si sa-i gasesc cursivitatea de poveste. e o enorma metafora care spune ca peste viata se asterne o poveste si-o ridica pe un alt plan, acolo unde curajul si dragostea si toate celelalte fac sensuri noi incat te poti uita la oameni/ viata altfel. dragostea poate face sa \"infuleci fluturi albi\", iata, dragostea-i o \"spalare de pamant\"
foarte puternica imaginea asta:
\"înțepenit în șa
să implor noaptea să fie blândă, să-și rostogolească
în oglindă stelele regale până când un chip de copilă
cu ochii căptușiți de lumină își leagănă trupul ca un fruct
copt\" pentru ca o vezi exact, nu stiu daca are mult efect in contextul mesajului dar eu personal nu ma mai pot desprinde de ea.
de acord cu silvia, isi merita deplin steluta, l-as vedea chiar la recomandate fiindca-i pacat sa nu fie citit mai mult.

este o poezie specială, o poveste în care acei cai puternici sunt venerați atât de femei cât și de ”bărbații curajoși”. Ei ”nu suferă și nu îmbătrânesc pentru că în copitele lor călăreții solemn își ascund respirația.” Până și aerul respirat (atât de frumos!) ”traversează ca un șarpe un corp în care bate o inimă.”
Felicit autorul pentru frumoasa poezie ca o poveste, în care caii sunt alintați și venerați.
Sorina.

silvia, cristina, sorina va multumesc pentru lectura. de altfel, cum le multumesc si cititorilor anonimi. este adevarat poemul pare o poveste. asta pentru ca e un poem jurnal. va mai astept

amical paul

îmi plac țesătura detaliilor, felul cum cad faldurile ei și lumina pe falduri.

poemul tău de mai multe ori.și în zile diferite.niciun pas greșit în acest galop poetic. aceeași senzație de misticism îmbinat cu elemente picturale.deoesbit, ca să nu mai lungesc.
și aleg:
\"când se face seară
caii intră în copilăria mea și mă forțează să le cânt
poeme\"
rara

F.b.! Antologică!