Rog stergerea acestui cont
rog să mi se șteargă definitiv - și irevocabil - contul de pe acest site. mi-ati șters din cont articoul de presa despre o revistă literară. ce nu v-a convenit?
precum pielea de elefant
el mă privește furios iar eu nu am curajul să mă privesc ca într-o oglindă în ochii lui. e o conversație lucioasă în care sunetele îngenunchează într-un somn liniștit. eu nu îi spun
zăpada a încolțit precum o iederă
zăpada a încolțit precum o iederă pe tot întinsul nici nu mai diferențiez cerul de pământ am pierdut șirul simțurilor mele de când călare pe cal umblu pe internet am pierdut și chipurile pe
dragoste
dragoste îți mușc urechea și te vreau până când voi ajunge la capătul zilelor și voi trage din sânii tăi cum trage un mânz din iapă nu mai suport să te sărut cu ochii închiși
confundat cu un cal
femeile frumoase sunt niște accesorii pe spinarea cailor din Perugia sânii lor fac poeții să se joace de-a viața și de-a moartea eu le privesc de pe șezlong cum fără griji își leagănă
cumplită operă de artă
dricul Irinei trece pe sub geamul meu copiii și femeile alergă dinainte să arunce flori de iaurt. o, dar chipul lui crește adânc în moarte și ochiul lui absoarbe tot drumul tăcerii. acum se
Sara și Spiritus
Sara s-a îndrăgostit de un om al legii care i-a intrat în inimă precum un țăruș care a trecut ca un fulger prin urechea stângă și apoi prin aceea dreaptă Sara s-a lovit de ploaie când de-a
păsările răpitoare & rugăciuni virgine
e evident că în lumea aceasta femeile sunt un fel de păsări răpitoare agresive ca și literatura în care își cuibăresc fundurile dumnezeiești cu toată dragostea lor țin sub gingii boarea
sunt un poem hamburger
dacă sunt available pe mess & dacă stau comod pe canapea fac mâinile mele să zboare pe tastatură până mă plictisesc de moarte răspund pe rând la toate ferestrele deschise până mi se răcește
ca să ajung în grabă la Roma
ca sa ajung în grabă la Roma am luat avionul nu știam cum e să mergi prin aer în stomacul unei păsări de metal. dar ce mai pasăre totul all inclusive. nu am fost sigur la început că de la un
un ospăț nesfârșit
pământul se vindecă în fiecare zi când noi parcurgem geometric drumul până la serviciu. sărută păsările care se apropie de el și râde mefistofelic cerului care se simte tot mai bătrân.
sărut sterilizat
gura mea stă ascunsă în pulsul inimii tale, stă în întuneric și se obișnuiește în corpul tău fierbinte. gustă din bucătăria sufletului tău toate măruntaiele de fluturi. prin porii pielii tale
poemul gladiator
luați acest poem de coarne și puneți-i bubele la pământ melancolia înflorește în el ca o coastă perugiană. poftim, craniul lui de porțelan e virgin ca un fotoliu nou. în el pot pune versul cel mai
odiseea unor oglinzi din largul străzii
bărbați și femei au ieșit în stradă să deșire liniștea unor oglinzi întemnițate în trupurile lor în această zi se vor distruge în numele dragostei râurile peste care ca niște fețe smerite stau
mansarda
știu: sunt un om întunecat căruia din gură îi ies păsări dezordonate sunt un trup așezat la marginea dimineții metalice și sângele meu mă scorojește pe dinăuntru până astăzi nu am știut că
fotografii de uzură
mi-e frică să fiu trist să deschid albumul foto și să mă așez ca la cinema în fotoliu să-i privesc pe toți cum stau nemișcați ca niște feline pregătite de atac. pe mulți nici nu-i mai recunosc
scenariu pentru Leduri
sunt din nou acasă și intru iar pe internet, e aproape o femeie milostivă acest computer. ori de câte ori l-aș atinge cu degetele mele el rupe o bucată lungă de timp de sub unghii și fără să-i
ceremonialul erotic al unei lebede
pe chipul ei luxos o lebădă îi adăpostește noaptea costumele odioase ale tinereții. îi citește poeme lungi care adânc vuiesc plăceri întunecate. brusc se extaziază ca un copil și vede cum în
câinele misterios
lângă mine trăiește un câine cu un singur ochi înghite multe femei ca și când ar înfuleca dulciuri. pe spinarea lui e o dâră de moloz peste care sunt încrucișate câteva lucruri adunate de prin
nimeni… nu sparge salcâmul
e aproape 20:12 și un an nou își caută deja de lucru prin ochii mei. gata. cea mai frumoasă femeie și-a pus bocancii aceia normali și bătucește cărarea de zăpadă. nimeni nu știe unde
balada sufletului transformat în drob de sare
sufletul mi-e închis într-un țarc din când în când mai linge drobul de sare e frig și corpul lui pare un înger gonflabil tu privești în liniștea mea și-mi numeri mâinile prinse în memorie. da,
templu pentru furnici
uneori stau întins pe pământ și las furnicile să urce peste mine să circule pe frumoasele-mi vene ca pe bulevardele Perugiei să-mi pocnească în tâmple fericirea lor amăgitoare și să-mi
odă cu rochii și blitz
oamenii din oraș seamănă tot mai mult cu o haită de lupi, pe chipurile lor recunosc bezna și oasele dintre nori. nu-i un joc copilăresc să sfâșii anii și nici podoabă de mireasă. nasturii mei pe
Suveniruri și forfotă la Assisi
e cald și îmbulzeală peste tot. chipurile oamenilor sunt acoperite cu ziare. parcă sunt niște păsări cu aripile întinse. îmi zici: du-te mai încolo și ia și tu câteva suveniruri. privesc și
