Poezie
precum pielea de elefant
1 min lectură·
Mediu
el mă privește furios
iar eu nu am curajul
să mă privesc
ca într-o oglindă în ochii lui.
e o conversație lucioasă
în care sunetele îngenunchează
într-un somn liniștit.
eu nu îi spun nimic
îl las să creadă că sunt
un ciudat care behăe
un limbaj ruginit de poezie.
îl las să îmi așeze frazele
sub un jet rece de apă
până când brusc din neant
inima mea
cu pagina ei de ziar
groasă precum pielea
de elefant
va executa piruete perfecte
va ronțăi fericită poezia lui
ca pe niște biscuiți cu miere.
014221
0
CT