Poezie
dragoste
1 min lectură·
Mediu
dragoste îți mușc urechea
și te vreau până când
voi ajunge la capătul zilelor
și voi trage din sânii tăi
cum trage un mânz din iapă
nu mai suport să te sărut
cu ochii închiși
pârjolește-mi entuziasmul
care se întinde ca o câmpie din pustiu
scoate-mă ca pe un trofeu
din mâinile morții
și mănâncă-mi respirația
dragoste spală-te pe mâini
și șterge-te cu nopțile mele albe
ca niște cearceafuri
dezbracă-te și împarte în bucăți universul
aruncă-l în ieslea cailor din perugia
apoi lângă mine să te scufunzi în somn
împreună să râdem
cu dinții aurii întregului pustiu
034390
0
vine apoi cortegiul de simboluri ultra vehiculate, în același stil vehiculate.
leoiacă tânără, iubirea... că-i tigroaică, tot copypaste e.
nu știu ce-i cu metafora despre caii din perugia. apare-n tot ce scrii, obsedant.
în același timp, deloc limpede pentru mine.
mai departe, "fii sătulă!" este un îndemn ciudat.sună aiurea..."înfruptă-te!" e altceva. aiurea sună și "cu dinții galbeni" care-mi sugerează o igienă bucală defectuoasă înainte de orice altceva.