Poezie
mansarda
1 min lectură·
Mediu
știu: sunt un om întunecat
căruia din gură îi ies păsări dezordonate
sunt un trup așezat la marginea dimineții metalice
și sângele meu mă scorojește pe dinăuntru
până astăzi nu am știut
că sunt eroul ultimelor ruine
nu am știut că vorbesc limba locomotivelor de rai
nu am știut nici că am o mamă pe care
o batjocoresc mormintele
duhul meu e în stare
să-i satisfacă orice poftă, e în stare să o scape
cu viață din avalanșa zilelor care ca o viperă
vin să o îmbrățișeze
știu: ca și mine îi vine să-și verse fierea
la marginea unui text carbonizat
duhul nostru luminează printre sfinți
toată mansarda lui Dumnezeu
și Iubirea se trezește la viață
001.769
0