balada sufletului transformat în drob de sare

Fără a fi o poezie ocazională, trnasmite totuși ceva din rezonanța luminii de sărbători. Cu accente pe alocuri de litanie, pe alocuri de elogii adus frumuseții din lucruri, din femeie, din sufletul ce "linge drobul de sare" (sarea aici pare esența necesară gustului, fie el și estetic!). La fel, conotațiile noi care se dau simbolisticii fântânii mă fac să rezonez cu versurile respective. Chiar dacă metaforele par, pe alocuri, tocite (vezi "cușcă de argilă" sau a găleților care scot cuvinte), totuși contextele în care apar sunt cu totul noi. Iar finalul mi se pare a fi remarcabil.
Oricum, textul are expresivitate, o ambiguitate dozată și capacitatea de a emoționa, ceea ce nu mi se pare puțin. De fapt, o emoție estetică venind nu de la nivelul periferic (visceral), așa cum se întâmplă mai mereu în poezia douămiistă, ci de l un nivel afectiv-intelectiv superior, grație și expresivității de care vorbeam mai sus.

În fine, mi se pare o poezie demnă de a fi remarcată, așa cum nu am mai citit de mult timp pe acest site.