Ottilia Ardeleanu

jpegul mamii ei de viață am încercat să-i fac un zoom să ajung la cafeaua pe care o beam împreună dimineața la cuvintele care se amestecau buze îndulcite pe buzele cănilor la plimbările

în lumina zăpezii privesc viața o modalitate de a încerca simțurile un test în care intru așa cum intră cuvintele în hârtia întinsă sub mână ca pentru un act sexual neprotejat din care sigur vor

printre pietre încrustate monumental își trage sufletul citind pe sub degetele dăltuitorului cine ar vedea-o în contemplație ar crede că se pregătește pentru vreo lucrare

acest iunie și-a copt cireșele fecioarele le-au prins după urechi au râs gândind la un ales cel mai ales s-au îndulcit cu seva lor trădătoare buze în acest iunie moșii strămoșii părinții

Îmi propun să investesc în zâmbet. Chiar de azi. Să caut o gură de aer nici prea rotundă, nici prea largă, să-l așez chiar în față, peste două rânduri de fildeși strălucitori cu care poți cuceri pe

în podul casei îmi țineam copilăria să nu o găsească timpul nemilos o travesteam în voaluri de noapte neastâmpărată pe bolta țărănească sta lumea dintr-o privire nevinovată pe floarea o

nu sunt în apele mele am primit un telefon aseară m-a neliniștit am fumat mult dacă arunc o privire în scrumieră zac vreo zece mucuri fără chef de viață mi-am făcut un ceai am citit ceva

dacă tăcerea se învrednicește să ne ocupe timpul dacă nimic nu ni se mai întâmplă și asta ne este foarte la îndemână dacă între noi adevărul a devenit de mult iresponsabil și nu mai merită să-l

îmi vine să mă las cheală să fiu soră cu viața mea de o săptămână am pus câterva kilograme de poezie pe mine ocolesc oglinda și televizorul unde se vehiculează același motiv de izolare m-am izolat

ce mai faci mor în fiecare zi câte puțin a intrat singurătatea în oase își sapă cavou aiurea asta trăiește cât istoria istorie suntem noi iubirea s-a gârbovit stă pe bancă la soarele

toți bărbații rezistă în fumurile ei în emanațiile de ce-i poate pielea devin colerici ori sangvinici când începe să facă striptis toți sunt cu ochii pe ea pe sânii ei plini pe ochii ei

dacă m-ai întreba cât de mult te iubesc aș răspunde franc atât cât îmi permiți platonic demonic piperat sofisticat bourbonic hialuronic cu elongație și dizertație draconic oximoronic cu

cât de haină să fii inimă să te hrănesc cu sângele meu și să-mi refuzi orice intervenție de a te face mai bună decât ești lasă mâinile astea curate să deschidă o ușă măcar acolo unde iubirea e

ea nu e urâtă trupul în care intră aruncându-i sufletul în stradă ca și când nu și-ar fi plătit datoriile torturându-l luându-i vlaga ori o mână un picior văzul auzul mințile și inima

colegă dragă de bancă ne leagă amintirile de oamenii aceia care ne-au făcut mai buni decât ei mai drepți suntem acum dați lumii cu întrebările ei nevalorificate aerul acesta greu de

cât lasă tălpile din ceea ce ești ai numărat de câte ori te replici pe drumul acesta viața poate fi beton prima carte pe care o scrii despre tine asfaltul o reproducere fidelă a destinului un fel

soarele ăsta din fereastra lui iunie aruncă lemne în sobă duduie ca o vatră încinsă în buricul lumii vâlvătaia se instalează în mine toți îmi spun că sunt portocalie și se învârtesc în

ninge mă face să cred că există de mult în postura asta în cădere liberă te lași contemplat arta lui este de a astupa mai întâi răni apoi mizerii grijile de a construi ceva în care să

soarele matinal parcă stătea la stors în camera nu prea înaltă umbra copacului apăsa butonul imaginar al aparatului zgomotul începea cu niște vrăbii înfometate unde pe un pervaz răsfirate de

mama e albă atât de albă că lumea este cenușie primăvara năștea primăvara albea primăvara murea nălbea rufele la heleșteu ștergare de borangic unduiau brâiele cosânzenei în mâinile ei

stau în singurătatea mea ca într-o rezervă de spital nimeni nu intră cui i-ar păsa de un bolnav beteag de fericire dependent de un pat de suferință conectat anemic la viață fixez ploaia în

e ziua aceea în care nu am curaj să mă ridic din pat nici măcar să scot un picior de sub pătură darămite nasul mi-e teamă să privesc în oricare loc al camerei ticsită de cărți și cărți și