ultimul drum

întotdeauna trece prin câmp cosit

1 min lectură·7 noiembrie 2010

Mediu

ea nu e urâtă

trupul în care intră aruncându-i sufletul în stradă

ca și când nu și-ar fi plătit datoriile

torturându-l luându-i vlaga

ori o mână un picior

văzul auzul mințile

și inima

fugărind-o printre sentimente

ca pe una care deține ilegal

iubirea

își privește chipul

supt ca o lămâie fără obraji

în flacăra unor candele gălbejite

se părăsește un pic

apoi caută

o altă pajiște

(6 nov. 2010)

023.425

Ottilia Ardeleanu. “ultimul drum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/13960104/ultimul-drum

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

da, drumul tineretii... imi pare sau al unei toamne(întotdeauna trece prin câmp cosit), spre... alta toamna, Marius Iulian

cu scuzele de rigoare că nu am văzut decât acum comentariul tău, îți mulțumesc pentru trecere și interpretare.

Ottilia Ardeleanu