Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
Draga mea, ești o pricepută. Copiii tăi au toate motivele să te iubească.
Mă înclin,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Mărul buclucaș" de Vali Slavu
Frumos, Liviu, mă impresionezi!
Agreez nespus aceste poeme ale tale cu idei deosebite condensate în câteva versuri. Pentru mine înseamnă meditație și o liniște interioară. Ca o taină.
Te aștept cu astfel de poezii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Zile cu pești cameră și acvariu" de Liviu-Ioan Muresan
Găsesc la tine, ca de fiecare dată, o sensibilitate care încearcă să se ascundă în spatele unei durități impuse.
Oricum, ideea are la bază adevăr. Mult adevăr. Și asta admir în poemele tale.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nimeni nu îndrăznește să moară" de Ștefan Petrea
Cer scuze că revin. dar prima variantă m-a fascinat nespus. acum mi se pare mai comun. e alegerea ta, Ștefan.
Pe textul:
„e primăvară ce toamna mea" de ștefan ciobanu
orice ar fi, renunță la țigări!
și, totuși, ce ai, mă, cu poeziile?! și ce nu-ți convine la commuri? :)
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„comm-uri" de Alexandru Gheție
Prostituata asta de artă! Prostituata asta de viață! Prostituata asta de natură!
„din mine curge val de ispită
cerul apa și iarba au culori pentru mii de ochi
fără glas”...
Fără glas,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Dada" de Liviu-Ioan Muresan
Aici este vorba de bogăția ideilor care străluceau (făceau \"poc\")în mintea copilului de care bunica avea mare grijă și cu care, mai apoi, acesta se hrănea.
Desigur, este reliefată și nostalgia pentru anii copilăriei, pentru dragostea pe care bunica o dăruia nepotului său.
Titlul este înduioșător.
Mie mi-a plăcut mult poemul.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Dumnezeu a greșit dar eu nu mă supăr" de Adrian Suciu
Titlul poate părea haios, dar are profunzime.
Prima strofă nu face decât să pregătească finalul, de care am vorbit, deja.
Mie mi-a plăcut foarte mult.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„e primăvară ce toamna mea" de ștefan ciobanu
finalul sună a liniștire, adică... stai, de ce te agiți, nu vezi că teee iubesc?
(nu-mi sună bine acel \"tu-ți\" de la început :)! ).
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„numai pe tine e e... te iubesc" de Dragoș Vișan
Da, fură primăveri.
La mai multe primăveri (nefurate)!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Ziua trecerii" de Liviu-Ioan Muresan
O poezie, ca o simfonie, și pentru copilul din mine...
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Primăvară!" de Vali Slavu
m-a amuzat scenariul tău. ai adus mitologia în prezent, căci prezentul în mitologie nu prea încape.
cred că ar fi interesant de pus în scenă.
și ar merita și o continuare.
cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„către ruinele cetății troia" de Alexandru Gheție
din păcate, experimentul a rămas descoperit.
este ideea consecvenței, aici. și atributul răbdării în a duce un lucru, fie el și numai experimental, la bun sfârșit.
se mai putea, oare, salva ceva?
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Epoca aceea se putea salva cu răbdare" de Liviu-Ioan Muresan
Penultima strofă este plină de gingășie.
Începutul este ferm, finalul - ca o resemnare.
Delicat poem!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Ziceam și eu așa…" de Ștefania Pușcalãu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„octombrină" de Adriana Lisandru
Misterioase aceste obloane de lemn.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„burgundia 38" de Anni- Lorei Mainka
Îmi plac ambele variante. Spiritul creator se naște, se cultivă cu mult efort.
Iat tu reușești aici, să expui \"context\"ul.
Christos a înviat!
Ottilia
Pe textul:
„context" de Ecaterina Ștefan
Un final de poem foarte reușit:
\"Miros leneș de tămâie
Mai stă în aer, încă nu se-ndură
Să zboare-n Cer, lăsând a nopții frâie.
Privim spre Crist, ce poartă stins căldură
Pe chip săpat în coajă de lămâie.\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Hristos a inviat!" de Ștefan Petrea
Adriana, poemul tău a fost scris într-um moment propice.
Probabil că niciodată nu ne vom găsi toate acele eu-ri.
Tu ai, însă, unul de har.
Felicitări, din toată inima!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nu-i spune pe nume" de Adriana Lisandru
Cu maturizarea, copilul mamei realizează iluziile și că nici pe departe să fie un conducător de imperiu și că globul pământesc nu mai stă în mâinile sale fiindcă \"nu mai am degete\".
Mi-a plăcut. Frumos descris sentimentul \"de pe piedestal\".
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„De pe un piedestal suspendat în spațiu" de Liviu-Ioan Muresan
