Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
un poem cursiv, sincer, spontan aș zice.
face plăcere citirii.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Memorii" de Mihaela Roxana Boboc
remarc ultima strofă, asta nu pentru că restul ar fi mai prejos. nici vorbă, dar m-a mișcat \"covorul de pe care păsările oltenești
vor risipi cenușilor penajul\".
și am mai reținut ceva: \"inima\" ta \"de teracotă\" - foarte frumos!
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nimeni nu e străin la măsuța cu trei picioare" de Vasile Munteanu
o lectură ce mi-a făcut plăcere. am recitit. și voi reciti.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„4" de dorin cozan
RecomandatTe invit, deci, cu plăcere la lectură.
Mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu 1: finiș de cursă" de Ottilia Ardeleanu
apoi, pofta vine mâncând, cititorul va mânca, va devora poemele preparate după rețeta ingenioasă a poetului...
ei, da, gustul se simte până aici, după ce poetul, contopindu-se cu poezia lui, și-a lăsat inima înfiptă în frigăruie și pusă pe foc. ars... poetica are miros și gust deosebit!
A pus cărbuni pe foc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„visul poetului ca sacrificiu" de Liviu-Ioan Muresan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu29: regret" de Ottilia Ardeleanu
Liviu, altceva am vrut să spun acolo, dacă renunț la \"atît de verzi\" sensul va fi altul. pot considera și ce ai spus tu. sună frumos. mulțumesc. în special pentru încurajări. de astea voi avea nevoie mereu. să atingi perfecțiunea nu e puțin lucru și este aproape ireal.
Ioan, cuvintele tale mă bucură și îmi dau elan. mulțumesc.
vreau să precizez că nu m-aș putea supăra pe nimeni care mi-ar spune sincer ce nu e bine în poemele mele, deci, vă rog să o faceți cu încredere. voi aprecia ajutorul vostru.
încă o dată, mulțumiri din suflet.
cu tot respectul,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dangăte albe venind dinspre pădure" de Ottilia Ardeleanu
îți mulțumesc din tot sufletul meu sincer pentru prezență și comentariul pertinent. acolo, \"ni se părea cel puțin\" vrea să arate puterea de percepție a adolescentului asupra faptului de a învăța ceva bun de la viață, cum vedea el devenirea lui. poate nu am fost suficient de clară.
oricum, o perioadă ca aceea nu se poate uita așa ușor.
te aștept cu toată plăcerea,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„cămin" de Ottilia Ardeleanu
tăcerea e de aur, deci... nu voi mai spune nimic.
doar atât: mi-a plăcut ce am văzut.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„pre_text al tăcerii" de George Pașa
îți mulțumesc nespus.
te aștept cu mare plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„cămin" de Ottilia Ardeleanu
nici nu se dansează\".
derularea înapoi în timp se face pe o peliculă interioară puternic magnetizată.
Where have all the flowers gone?
frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„acolo nu se ascultă old rock. nici nu se dansează" de Alexandru Gheție
numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„e dimineață în orașul meu" de Ottilia Ardeleanu
aștept, oricând, opiniile tale.
numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„va veni" de Ottilia Ardeleanu
imagini frumoase, text metaforic, în cuvinte puține se concentrează o mulțime de stări.
mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ca un fel de pretext" de Teodor Dume
foarte ingenios!
(concluzia este, în același timp, punct de plecare.)
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„catren-ul alpinistului din sala de așteptare" de Vasile Munteanu
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„e dimineață în orașul meu" de Ottilia Ardeleanu
umor sarcastic.
da, \"să o ia naiba!\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Să o ia naiba!" de Liviu-Ioan Muresan
în ele stau zilele, nopțile, truda, singurătatea aceea dăruită...
de la o vreme, zilele de naștere ne îngroapă!
La mulți ani!
mă înclin,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Mormântul zilei mele de naștere" de Aurel Sibiceanu
mi-a plăcut ascensiunea expunerii.
Ottilia
Pe textul:
„apoi foamea" de Ecaterina Ștefan
Eh, de-ar fi totul o poveste!
Remarc:
“păsări negre de toate mărimile ca o realitate” ,
“cerbii nu își vor mai ascuții coarnele de scoarța
ce mă înconjoară ”,
“să ies din piatră și cioplitorii să-și piardă priceperea
să fiu cum nimeni niciodată nu s-a gîndit”.
Însă, cel mai mult, îmi place finalul!
mi-am permis să interpretez în această manieră,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Să evadez din piatră" de Liviu-Ioan Muresan
