Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
îți mulțumesc nespus.
te aștept cu mare plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„cămin" de Ottilia Ardeleanu
nici nu se dansează\".
derularea înapoi în timp se face pe o peliculă interioară puternic magnetizată.
Where have all the flowers gone?
frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„acolo nu se ascultă old rock. nici nu se dansează" de Alexandru Gheție
numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„e dimineață în orașul meu" de Ottilia Ardeleanu
aștept, oricând, opiniile tale.
numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„va veni" de Ottilia Ardeleanu
imagini frumoase, text metaforic, în cuvinte puține se concentrează o mulțime de stări.
mai trec,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ca un fel de pretext" de Teodor Dume
foarte ingenios!
(concluzia este, în același timp, punct de plecare.)
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„catren-ul alpinistului din sala de așteptare" de Vasile Munteanu
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„e dimineață în orașul meu" de Ottilia Ardeleanu
umor sarcastic.
da, \"să o ia naiba!\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Să o ia naiba!" de Liviu-Ioan Muresan
în ele stau zilele, nopțile, truda, singurătatea aceea dăruită...
de la o vreme, zilele de naștere ne îngroapă!
La mulți ani!
mă înclin,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Mormântul zilei mele de naștere" de Aurel Sibiceanu
mi-a plăcut ascensiunea expunerii.
Ottilia
Pe textul:
„apoi foamea" de Ecaterina Ștefan
Eh, de-ar fi totul o poveste!
Remarc:
“păsări negre de toate mărimile ca o realitate” ,
“cerbii nu își vor mai ascuții coarnele de scoarța
ce mă înconjoară ”,
“să ies din piatră și cioplitorii să-și piardă priceperea
să fiu cum nimeni niciodată nu s-a gîndit”.
Însă, cel mai mult, îmi place finalul!
mi-am permis să interpretez în această manieră,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Să evadez din piatră" de Liviu-Ioan Muresan
eu cred că poemul are forma unui val adică începe de jos (prima strofă), se înalță (mijlocul) și-apoi coboară (ultima, nepunând versul singular).
totul este că deasupra acestuia se află sentimentul despre care vorbești!
nu mai spun altceva,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„o să îmblânzesc apa" de Alexandru Gheție
cu bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„unul care te pune în ramă" de Ottilia Ardeleanu
prima a sinelui, imaginară, a doua - cea reală.
cred că această combinație are farmec, transmite prin \"adânc\" și sensibilitate.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„adânc" de Alexandru Gheție
și cum filmele sunt de natura stărilor, este evidentă durerea de cap din final.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„margini zimțate" de ștefan ciobanu
Pe de altă parte, un alt cuvânt cheie: lotus.
Lotusul este o plantă simbolică, nu numai frumoasă, cu un miros și culori deosebite, reprezentând, spre exemplu, atributele eleganței, frumosului, perfecțiunii, grației și purității sexuale.
Cred că tot poemul este plin de profunzime, însă m-a impresionat cel mai mult începând cu strofa a doua. Aici poetul are revelația sinelui, se vede pătruns de cuvinte și așezat în floarea de lotus ca într-un monument, totuși nu îndrăznește să atingă ceea ce este palpabil și prinde viață în jurul său.
Prima strofă se remarcă prin metaforele și imaginile transmise.
Din punctul meu de vedere este un poem plin de sensuri, profunzime și care te îmbie să intri, chiar și pentru o clipă, în „camera albă”.
Un cititor oarecare,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Camera albă" de Liviu-Ioan Muresan
Iar pe de altă parte, poeții, în dorința lor de a da cât mai mult și, mai ales, cât mai de calitate uită că au familie, copii...
Pe deasupra, ei se află undeva, aproape invizibili, îi recunoaștem doar după „gust” dacă pătrundem în „creația” lor.
Abia atunci când au satisfacția aplauzelor îndrăznesc să-și recunoască propriile merite.
Și-atunci, „mușcă cu sete”!
Un poem metaforă care se adresează în egală măsură poetului și cititorului.
Am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„cașcavalul poeților" de Liviu-Ioan Muresan
matematic vorbind, cred că titlul este cu... \"vedere în spațiu\".
nu e de neglijat nici maledicția finală.
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„paralele căi ale unei iubiri circulare a cărei rază este egală cu pătratul frigidității" de Vasile Munteanu
ar fi bine ca ideea să o îmbraci într-o haină care să-i confere măcar un pic de strălucire.
mai cred că titlul trebuie să aibă o prelungire în conținut, ori conținutul să trimită la titlu.
succes!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„seducția divină" de Cezar C. Viziniuck
De îmbunătățitOttilia Ardeleanu
Pe textul:
„Pană de curent" de ștefan ciobanu
