Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
\"dincolo de piele nu se poate trece
începe o altă lume\"!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„enclave.când dragostea umbla pe pământ" de Ioan Barb
Mulțumesc pentru opinii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„despre cum și dacă se poate îndepărta iubirea" de Ottilia Ardeleanu
Silvia, mă bucur că a plăcut. te aștept cu opiniile tale.
Ioan, dacă a stârnit interes, înseamnă că nu am scris în zadar.
Alex, sper că mai am câte ceva de spus despre oraș și nu numai.
vă mulțumesc din suflet,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„orașul meu, după ploaie" de Ottilia Ardeleanu
pe care nu l-ai mai dat jos\"), o spunere din toată inima, sinceră, nespus de romantică și... reușită!
întregul este cum îi stă bine unui poem strașnic, eu remarc finalul:
\"la naiba
să nu uiți să mă iubești când atingi țărmul
când apa o să-ți dea rotocoale de adânc
prin piele când o să te rotească infinitul
tu
rostogolește-ți emoțiile ca printr-un vârtej
până în mine iubito \"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„te duc la mare" de Alexandru Gheție
îți mulțumesc că ai trecut, ai spus și te mai aștept.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„decepție" de Ottilia Ardeleanu
ce să zic, în câteva cuvinte ai surprins necuprinsul.
nu pot să nu mă gândesc la acel creier bocanc, înnodat cu șireturi otrăvitoare, care mă face să râd de câte ori citesc poemul. ce imagine și ce gând aici!
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„percepție deformată" de Liviu-Ioan Muresan
un spirit patern desăvârșit. numai că, ele: \"într-o dimineață nu vor ști nimic din toate acestea ceasul mâinii stângi va înceta să fie al meu\".
zbuciumul părintesc se simte începând chiar cu primele versuri (evidențiez doar \"muțenia ploii\"!).
declarația finală este axiomatică.
\"dacă ele sunt sănătoase eu ce rost aș avea să dorm?\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dacă ele sunt sănătoase eu ce rost aș avea să dorm? inima îmi stă în curent – zbor și binecuvântare" de Vasile Munteanu
pentru om e simplu să le omoare.
e un poem plin de sensibilitate. încărcat de metafore frumoase.
mi-a plăcut mult aici: \"stai departe Doamne de valea căprioarelor
lasă-le pacea laptele norilor\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„burgundia 62" de Anni- Lorei Mainka
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dacă vrei aici mă găsești" de Ottilia Ardeleanu
nu întâmplător ai ales personajul vespula vulgaris.
oricum, am râs copios.
ei, asta nu mai începe cu \"a fost odată...\".
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Vespula Vulgaris (ordinul Hymenoptera, familia Vespidae)" de Dragoș Vișan
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dacă vrei aici mă găsești" de Ottilia Ardeleanu
mama însăși moare cu viteza atracției
și mă strigă
trezește-te pierzi refluxul acesta\" - iată versurile care spun totul.
pe \"patul de moarte\" visezi la raiul pe pământ.
pe cât de mari și buni îngerii, pe atât de mari și urâte păcatele vieții.
se simte acea greutate din suflet.
imagini și limbaj pe măsura ideii. deosebite.
și un pic de \"limbă de piper\"!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Patul de moarte" de Liviu-Ioan Muresan
dacă ai simțit respirația, ai absorbit aerul și ai întrezărit imaginea, cu certitudine ai ajuns la ușa dorită.
\"bat
se deschide
fumul ce iese
imaginea ta
de dincolo.\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Ușa" de Liviu-Ioan Muresan
Dragoș, cuvintele tale sunt generoase.
Ioan, mă bucură susținerea ta.
Liviu, încântată de trecerea pe aici. îmi plac sesizările tale. voi modifica.
vă aștept cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„când te apropii de mine" de Ottilia Ardeleanu
te aștept cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„opriți!" de Ottilia Ardeleanu
poemul tău descrie o serie de stări, sentimente: timiditate, emoții, dorință și este plin de imagini, imaginație.
remarc:
\"aproape că îmi vedeam gândurile
aveau o inimă a lor cât un ceas de mână\",
\"prin mine galopează o explozie de lumină
îi prind coama o arunc peste tine
noaptea lucește ca o fecioară ca o mirare\"
și nu numai.
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„eu n-am mai iubit niciodată" de Alexandru Gheție
cunosc sentimentul întoarcerii către capăt.
m-a impresionat ideea transpusă cu atâta tandrețe și gravitate.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„vom cunoaște tandrețea" de Nicolae Popa
Recomandatașa, cu bune și rele, sunt eu.
dacă mai există și pasaje care transmit, înseamnă că mai există o speranță.
minusurile fac să se vadă plusurile.
la fel, cu prietenie,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„buzele tale îmi conturează sărutul" de Ottilia Ardeleanu
figuri de stil din abundență.
mi-a plăcut de la un capăt la celălalt.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„strălucind pe un șevalet de întuneric" de Ioan Barb
un \"botez\" ce duce pe un \"drum nesfârșit\".
e inutil să spun cum mă pot transpune versurile.
\"chiar sentimentele mișună prin mine
...spre creasta după care soarele n-a apus\",
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„botez pentru chitară fără coarde. riff pentru un drum nesfârșit" de Vasile Munteanu
