Solilocviu

prima și ultima strofă legătura. Strofa a doua e explicație, poetică, desigur, oportună bunei citiri. Un poem ce îmi este fascinant, atît prin arta redării cît și prin efectul la țintă cititorului.
LIM.

titlul mi se pare un esec :). L-as numi \"cu tălpile goale\" :)
apoi as spune:
aș fi vrut să rămân
în tăcerea asta,
să te învăț pe îndelete...
iar la grupajul din final as evita \"apusul iubirii\". Poti lasa chiar simplu, pana la... :))
In rest am citit cu placere, mi-a placut mersul cu talpile goale pe sarma asta uimitor de subtire...
cu sinceritate,
alex

esecul este aici ubicuu
o poezie goala
goliciunea poate fi extraordinar de sugestiva
acest poem nu

LIM,
ca de fiecare dată, cu mulțumirea că-mi ești:)

Alex,
nu scriu de multă vreme asa.
Mă uit aici la voi și învăț :) Poate mai schimb în timp.
Mulțumesc.

Draga mea,
Nu pot pricepe comentariul tău.
Cui te adresezi de fapt?

solilocviul iubirii. frumos expus drumul acesta greoi, incert și riscant ca mersul pe sârmă. este o acrobație pe care nu oricine o poate practica. așa că, pot spune că, în câteva cuvinte, ai atins un subiect de mare artă.

cu plăcerea lecturii,

Ottilia

\"Dacă oamenii ar privi spre cer
într-o zi de mai
ar vedea pe-o sârmă doi nebuni
pășind îmbrățișați\"

Știi melodia? :) Mi-a venit în minte acum, că tot ați menționat voi imaginea cu mersul pe sârmă, deși nu de aici a fost inspirația mea.

Ottilia, mulțumesc de trecere și cuvinte