noapte. a căzut o stea. pe pămînt

ei, dacă e vorba de muritori, eu sunt unul dintre ei, ceea ce înseamnă că am o stea și am și un înger. iar piatra este doar a mea. mă așez. levitez. simt verde.
pe pământ, un om. Ottilia Ardeleanu

interesanta idee. Punctele m-au surprins. de obicei nu ma atrag, dar aici te ajut sa citești parca altfel... pauzele ajuta mult. Vezi ca nu prea se înțelege acolo, la:
\"piatra nu stătea pe nimic
sau nu părea să atingă
pământul. era umed\"... - piatra/ pământul...
mi-au plăcut răbdătoarele pietre, liviu, e o așteptare tainică pe aici,

alex

Cine privește cerul e mereu inspirat în literatură , muzică, pictură având uneori norocul să creeze adevărate \"capodopere\" cu talent și muncă asiduă. Poezia e dedicată unui om sensibil care într-o noapte privind cerul vede căzând o stea. Privirea i-a coborât spre pământ, era în așteptarea ultimului drum, când \"frunzele au început să fremete/ vântul s-a întețit\", natura simțea transformarea. Piatra acoperită de mușchi pe care stătea părea că nu atinge pământul, un soi de imponderabilitate, deși picioarele atingeau și simțeau iarba verde. Se înaltă la cer în timp ce un înger coboară pe pământ. O stea se stinge, un om se stinge, un înger se naște și vine pe pământ.

Pietrele albe, adevărate \" rampe de lansare\" spre rai așteaptă muritori, dar nu pe răi, ci doar pe cei buni, adevărați, care merită să ajungă acolo.

va multumesc de trecere si cuvinte.