Ottilia Ardeleanu

revenire, regăsire, bucurie, emoție, percepție, siguranță, apropiere, speranță… iată câte se află dincolo și dincoace de ușa aparentă.
dacă ai simțit respirația, ai absorbit aerul și ai întrezărit imaginea, cu certitudine ai ajuns la ușa dorită.

\"bat
se deschide
fumul ce iese
imaginea ta
de dincolo.\"

Ottilia Ardeleanu

vă mulțumesc pentru că-mi sunteți alături.

Dragoș, cuvintele tale sunt generoase.

Ioan, mă bucură susținerea ta.

Liviu, încântată de trecerea pe aici. îmi plac sesizările tale. voi modifica.

vă aștept cu plăcere,

Ottilia Ardeleanu

îți mulțumesc nespus pentru cuvinte și interpretare, pentru susținere.

te aștept cu plăcere,

Ottilia Ardeleanu

da, cam încurcat ești când nu știi ce să faci!
poemul tău descrie o serie de stări, sentimente: timiditate, emoții, dorință și este plin de imagini, imaginație.

remarc:
\"aproape că îmi vedeam gândurile
aveau o inimă a lor cât un ceas de mână\",

\"prin mine galopează o explozie de lumină
îi prind coama o arunc peste tine
noaptea lucește ca o fecioară ca o mirare\"

și nu numai.

am citit cu plăcere,

Ottilia Ardeleanu

o inversiune care se rostogolește spre suflet și se deșiră în toată frumusețea cuvântului.

cunosc sentimentul întoarcerii către capăt.

m-a impresionat ideea transpusă cu atâta tandrețe și gravitate.

Ottilia Ardeleanu

Alex, mulțumesc.
așa, cu bune și rele, sunt eu.
dacă mai există și pasaje care transmit, înseamnă că mai există o speranță.
minusurile fac să se vadă plusurile.

la fel, cu prietenie,

Ottilia Ardeleanu

da, Ioan, un poem interesant, profund, cu imagini forte. și totul pornind de la un șevalet și o iscusință de pictor.
figuri de stil din abundență.

mi-a plăcut de la un capăt la celălalt.

Ottilia Ardeleanu

natură. umană. acorduri. același refren. este atâta trăire, regret, sentiment al trecerii, inutilității, a ceva ce nu se face cum vrei, cum trebuie...
un \"botez\" ce duce pe un \"drum nesfârșit\".

e inutil să spun cum mă pot transpune versurile.

\"chiar sentimentele mișună prin mine
...spre creasta după care soarele n-a apus\",

Ottilia Ardeleanu

din contră, lebedele se vor apropia. și asta va fi foarte bine. ești foarte sensibilă. de fapt. ca totdeauna. îmi place când albul acoperă paginile tale.

Ottilia

Minunat, Dragoș. Iubirea te înzestrează cu arme. puternice. Iată două armate care luptă pentru iubire. se întrec în care să fie cel mai bun luptător.
cu siguranță va câștiga cel ce va avea o strategie mai puternică. deși, rezultatul este, bineînțeles, pacea, înțelegerea, tratatul.

frumos. de tot.

Ottilia Ardeleanu

joc egal iubire. dacă înlocuiesc aprox. 90% din cuvintele \"joc\" cu acele corespondente, ar fi poemul \"Iubire dragă juca-m-aș de-a iubirea\". îmi place că joci (iubești) sincer, total, în viață și serios.

mă bucur pentru acest poem și pentru ideea lui.

mulțumesc. știi pentru ce.

Ottilia Ardeleanu

da, subtitlul bine ales, căci, se pare, fericitul este... balconul mov. toate faptele, relatările se învârt în și în jurul acestuia!
și, mai ales, culoarea mov are aci rolul ei.

Ottilia Ardeleanu

frumoasă cioplire în vers cu polen din iriși, \"blestem de generații\" și \"pași decapitați\".

\"poporul din ochii ei
era adormit\" - chiar frumos!

Ottilia Ardeleanu

Ioan, chiar asta am vrut să exprim. mulțumesc pentru trecere și apreciere.

Ștefan, da, din fapte reale. eu am împrumutat, doar, rolul principal. mă bucură trecerea și cuvintele adresate. mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu

Ioan, mulțumesc din suflet. trecerea și sfaturile tale contează.

Ottilia Ardeleanu

remarc și eu: \"bătrânețea i-a intrat prin piele ca un fuior\", \"veșnicia își târăște nodulii în saci\"

și chiar o exprimare aproape identică unui vers din \"bunica\": \"timpul a îngenuncheat și el\".

desigur, titlul spune totul.

\"nu mai suport mutilarea\"!

numai bine,

Ottilia Ardeleanu

Dragilor, în primul rând, vă mulțumesc pentru intervențiile voastre pe care le găsesc mai mult decât prietenești, fiindcă am de învățat. și asta vreau!
m-am gândit la o variantă pe care am să o scriu aici, în comentariu, deoarece vreau să știu, în continuare, părerile voastre sincere. după aceea, voi schimba și textul ca atare.


iată, deci, varianta cea nouă:

eu cred că pomii cresc din cer
din rădăcini nori ori păsări
câteodată și curcubeu
coroanele sunt colorate după sufletul fiecăruia
cer ca o rețea de rădăcini
internetul!

în coroana coroanelor
noi oamenii stăm atârnați
unii mai dulci alții acrișori
cei mai mulți suntem amari
în noi cresc viermi
lăsând urme adânci
uneori ne ies pe gură
fluturi albi acoperă bolta
roind se ciocnesc mai iscă furtuni
din rădăcini de copaci cu oameni răi
care pocnesc ca niște bice
ochii fulgere

fiind răsturnați
ne plac lucrurile de-a-ndoaselea
nici nu ne mai mirăm
ni se pare că viața e tristă de fapt ea e frumoasă
sau invers?

cert este că în copac ne rămân doar tălpile
celelalte greutățile toate
se rostogolesc prin noi
bolovani
la inimă


aștept părerile voastre, nu înainte de a vă mulțumi, din nou.

cu prietenie și sinceritate,

Ottilia

vă mulțumesc.

Ioan, aprecierile tale mă bucură.

Mihaela, cuvintele tale îmi sunt dragi, de asemenea.

Vă mai aștept,

Ottilia Ardeleanu

mulțumesc pentru prezență și pentru comentariu.
mă bucur că poemul ți-a plăcut.

te aștept cu plăcere,

Ottilia Ardeleanu

Dragoș, te întreci pe tine!
Alfabetul tău este deosebit. și nu mă refer la stilul de a scrie, care este același: sincer, clar, autentic. ci la... nuanțe, de data aceasta.

numai bine,

Ottilia Ardeleanu